Procesul Naționalitatea Armănă versus Ministerul Culturii 22820/3/2023

Procesul Naționalitatea Armănă versus Ministerul Culturii 22820/3/2023

Dosar 22820/3/2023
Cerere în baza Legii 544/2001 din 31.05.2023
Email MC 19.06.2023
Cerere de chemare în judecată Tribunalul București 26.07.2023
Email răspuns MC 16.04.2024
Întâmpinare MC 2559/16.04.2024
Răspuns Întâmpinare 24.05.2024
Concluzii scrise 02.10.2024
Încheiere Tribunalul București 02.10.2024
Sentința Civilă 7014/17.10.2024 Tribunalul București
Cerere de Recurs 14.11.2024
Întâmpinare MC la Recurs 13.05.2025
Răspuns Întâmpinare Recurs 02.06.2025
Concluzii scrise 21.01.2026
Încheiere Curtea de Apel București 19.01.2026
Decizia Civilă 363/30.01.2026 Curtea de Apel București
Adresa MC 2185/17.02.2026 pentru aplicarea Deciziei Civile 363/30.01.2026
Adresa SGG 04.02.2008 către MC
Memorandumul aprobat de Guvern la 30 ianuarie 2008
Academia Română – Comunicat 6 iunie 2005
Adresa 15.09.2006 a Vicepreședintelui Academiei Române, Dan Berindei, către MC
Adresa SCMR 67/SCM/31.V.2005
Adresa MNIR 2518/15.09.2006 către MC
Adresa DGCCDC 198/23.01.2007 din MC către DRI din MC 
Adresa MC 162/537/30.01.2007 către MAE

Dosar 22820/3/2023

Prin Cererea în baza Legii 544/2001, expediată prin Poșta Română la 31.05.2023, am solicitat MC „(...) să precizați direcția din Ministerul Culturii care a redactat Proiectul (2460/09.10.2007) Memorandumului Propunerea unor soluții concrete referitoare la statutul comunității aromânilor din România, aprobat în ședința de Guvern din 30 ianuarie 2008, și să-mi transmiteți documentele, legale și de altă natură, utilizate la redactarea proiectului.”

Prin emailul din 19.06.2023, MC a susținut că cererea fusese înregistrată de Biroul Comunicare și Dialog Social cu nr. 160/08.06.2023 și „(...) că răspunsul la solicitarea dumneavoastră nu poate fi comunicat în termenul inițial de 10 zile, urmând să-l primiți în termen de maximum 30 de zile, (...)”.

Dar MC nu a mai revenit cu un email cu adresa de răspuns, și, oricum, nu se încadrase în termenul legal de 5 zile (13.06.2023) prevăzut pentru preavizul de prelungire a termenului de răspuns de la 10 zile la 30 zile.

Ca urmare, la 26.07.2023, am expediat prin Poșta Română Cererea de chemare în judecată către Secția II Contencios Administrativ a Tribunalului București, care a deschis dosarul 22820/3/2020.

Dar în aceeași zi cu redactarea Întâmpinării, adică la 16.04.2024, MC a trimis și emailul de răspuns la Cererea în baza Legii 544/2001, adică după 10 luni de la înregistrarea cererii în baza legii 544/2001. În răspuns, MC detaliază atribuțiile Biroul Minorităților Naționale din cadrul ministerului și ceea ce nu intră în atribuțiile sale: „(...) nu are atribuții și competențe în redactarea de proiecte de lege, nici în validarea, certificarea sau recunoașterea unor grupuri sau comunități ca fiind minorități naționale, (...)”. .De asemenea, MC a prezentat susținerea a trei proiecte cu participarea „aromânilor”

Prin Sentința Civilă 7014/17.10.2024, Tribunalul București a respins cererea de chemare în judecată, argumentând că: „(...) Tribunalul observă că Biroul Minorități Naționale din cadrul Ministerul Culturii nici nu este abilitat să redacteze proiecte de legi sau să valideze, certifice sau să recunoască unele grupuri sau comunități ca fiind minorități naționale.

Prin urmare, se poate costata că pârâta a răspuns la cererea reclamantului, iar informațiile solicitate de reclamant nu sunt deținute de pârâtă.”

Ca urmare, la 14.11.204 am înaintat Cerere de Recurs la Curtea de Apel București, care l-a admis prin Decizia Civilă 363/30.01.2026. 

În consecință, MC mi-a trimis adresa 2185/17.02.2026 pentru aplicarea Decizia Civilă 363/30.01.2026 a CAB.

În adresă, MC nu a precizat direcția din minister care a contribuit la redactarea Memorandumului aprobat de Guvern la 30.01.2026, din simplul motiv că a apelat la un expert din afara ministerului, respectiv conf. univ. dr. Paula Popoiu, director general al Muzeului Satului. De asemenea, la adresă au fost anexate următoarele șapte documente: 

Adresa SGG 04.02.2008 către MC; 

Memorandumul aprobat de Guvern la 30 ianuarie 2008

Academia Română – Comunicat 6 iunie 2005

Adresa 15.09.2006 a Vicepreședintelui Academiei Române, Dan Berindei, către MC

Adresa SCMR 67/SCM/31.V.2005

Adresa MNIR 2518/15.09.2006 către MC

Adresa DGCCDC 198/23.01.2007 din MC către DRI din MC 

Adresa MC 162/537/30.01.2007 către MAE (conf. univ. dr. Paula Popoiu)

Umoristul american Mark Twain (1835-1910) avea o vorbă, vorba lui: „Cele mai importante două zile din viața ta sunt ziua în care te-ai născut și cea în care afli de ce.” (https://cuvintecelebre.ro/momente-esentiale/ ) În ziua de 7 iulie 1969, când împlineam 51 de ani, în timp ce distribuiam pe Facebook textele scrise începând din februarie 2018, mi-am dat seama că m-am născut pentru a fi Stegar al Națiunii Armăne. În această calitate, duc o campanie de afirmare a Națiunii Armăne non statale pe două direcții: promovarea Identității Naționale Armăne și conștientizarea poporului român de existența Naționalității Armăne în România. Această campanie va dura toată viața, în mediul virtual și fizic, conform memorabilului principiu enunțat de memorandistul Ioan Rațiu, președintele Partidului Național Român din Transilvania, la procesul intentat de guvernul maghiar la Cluj în 1894: „Existența unui popor nu se discută, ci se afirmă!”. (https://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:2011-Inscriptie-IMG_4697.jpg ) Chiar dacă ședința de judecată se putea desfășura și în lipsa părților, a fost datoria mea de Stegar al Națiunii Armăne de a fi prezent la proces. Acest proces a fost doar un episod din campania de afirmare a Națiunii Armăne non statale cu Patria Cultural Istorică în Peninsula Balcanică, cu excepția teritoriilor orașelor-stat grecești, care nu au putut fi romanizate deoarece aveau o cultură mai veche și mai dezvoltată. Dar va veni și vremea când multe persoane se vor uita în oglinda de la baie și vor întreba persoana pe care o vor vedea în oglindă: „De ce ai tăcut atunci când au fost afirmate Cele 4 Principii de bun simț ale Armănamei?” (https://natiuneaarmana.blogspot.com/2020/10/cele-4-principii-de-bun-simt-ale.html) 

Dar politicianul britanic conservator Winston Churchill (1874-1965) avea o vorbă, vorba lui: „Succesul este capacitatea de a trece de la eșec la eșec fără a pierde entuziasmul.” (Churchill a fost numit prim-ministru al unui guvern de coaliție în 1940 la vârsta de 64 de ani, a pierdut alegerile în 1945 la două luni de la câștigarea celui de-al doilea război mondial și a câștigat alegerile în 1951 la vârsta de 77 de ani.) (https://prietendevremerea.ro/top-10-citate-celebrede-la-winston-churchill-citire/) 

Iar filmul polonez „Curierul” (2019) se bazează pe fapte istorice care s-au întâmplat în iulie 1944, când guvernul polonez de la Londra a trimis clandestin un locotenent la comandamentul rezistenței necomuniste din Varșovia pentru a-i ordona să nu declanșeze proiectata insurecție împotriva ocupantului german, deoarece nu exista posibilitatea de a fi ajutat. Filmul se termină cu scena din casa conspirativă unde avea loc ședința comandamentului, care se încheie cu întrebarea generalului către locotenent: „Tu ți-ai riscat viața ca să ajungi la noi. Ce părere ai: trebuie să luptăm sau nu?” „Trebuie să luptăm pentru memoria generațiilor viitoare”. Insurecția din august-septembrie 1944 a fost zdrobită de germani, care au transformat Varșovia în ruine. Între timp, Armata Roșie aștepta răbdătoare pe malul celălalt al fluviului Vistula ca germanii să anihileze un viitor inamic periculos, dictatorul bolșevic refuzând cererea britanică de a permite avioanelor RAF rămase fără benzină din cauza distanței mari să aterizeze în teritoriul controlat de sovietici. 

Cerere în baza Legii 544/2001 din 31.05.2023

Domnule Lucian Romașcanu

Ministrul Culturii

Subsemnatul, Teja V. Marius Virgil, cetățean român de naționalitate Armănă/ Armână (ambele ortografii sunt uzuale), posesor al cărții de identitate (...), domiciliat în municipiul Constanța, (...) cu adresa email (...)  vă rog ca, în baza legii 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public (conform art. 6, 9, 11, la adresa https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/31413 ), să precizați direcția din Ministerul Culturii care a redactat Proiectul (2460/09.10.2007) Memorandumului Propunerea unor soluții concrete referitoare la statutul comunității aromânilor din România, aprobat în ședința de Guvern din 30 ianuarie 2008, și să-mi transmiteți documentele, legale și de altă natură, utilizate la redactarea proiectului.

Subliniez că Proiectul a fost semnat de Ministrul Culturii.

Precizez că Memorandumul a fost anexat de DRI la adresa 24/nr. 2545/AM din 03.10.2011 trimisă Institutului Național de Statistică și că adresa DRI a făcut parte din întâmpinarea înaintată de INS într-un proces pe care i l-am intentat la Tribunalul București la 3 noiembrie 2022.

Atașez copia adresei DRI.

Arăt că datele îmi sunt necesare pentru studiile mele despre naționalitatea Armănă (Armână) din România, în calitate de absolvent al Facultății de Istorie a Universității București promoția 1997, postate pe blogul personal „Națiunea Armănă” la adresa web natiuneaarmana.blogspot.com 

31.05.2023

Marius Teja

Email MC 19.06.2023

Răspuns intermediar de 10 zile

BCDS - MINISTERUL CULTURII

To:  me · Mon, Jun 19, 2023 at 2:53 PM

Stimate domnule Teja,

Având în vedere solicitarea formulată în baza Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, cu modificările și completările ulterioare, transmisă Ministerului Culturii și înregistrată de Biroul Comunicare și Dialog Social cu nr. 160/08.06.2023, vă informăm că răspunsul la solicitarea dumneavoastră nu poate fi comunicat în termenul inițial de 10 zile, urmând să-l primiți în termen de maximum 30 de zile, conform art. 16 alin. (c) din Normele Metodologice de aplicare a  Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informații de interes public, cu modificările și completările ulterioare.

Cu stimă,

MINISTERUL CULTURII

Biroul Comunicare și Dialog Social

Bd. Unirii nr 22, sector 3,

Tel. 021/222.82.91

Cerere de chemare în judecată Tribunalul București 26.07.2023

DOMNULE PREȘEDINTE AL TRIBUNALULUI BUCUREȘTI

Subsemnatul, Teja V. Marius Virgil, cetățean român de Naționalitate Armănă/Armână (ambele ortografii sunt uzuale pentru această naționalitate încă nerecunoscută de Statul Român), născut la 7 iulie 1969, în municipiul Constanța, domiciliat în municipiul Constanța, (...), CNP (...)

Chem în judecată Ministerul Culturii, cu sediul în București, Sector 3, bulevardul Unirii numărul 22,

Pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

- obligarea pârâtului să comunice în scris informațiile pe care le-am solicitat, în baza Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, prin scrisoarea expediate prin Poșta Română în data de 31 mai 2023 Ministerul Culturii;

- fixarea unui termen prin care să fie comunicate în scris aceste informații;

DOMNULE PREȘEDINTE AL TRIBUNALULUI BUCUREȘTI

MOTIVELE ACȚIUNII SUNT URMĂTOARELE:

Prin scrisoarea din 31 mai 2023 am adresat ministrului Culturii, Lucian Romașcanu, o cerere de informații, în baza Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, prin care solicitam „(...) să precizați direcția din Ministerul Culturii care a redactat Proiectul (2460/09.10.2007) Memorandumului Propunerea unor soluții concrete referitoare la statutul comunității aromânilor din România, aprobat în ședința de Guvern din 30 ianuarie 2008, și să-mi transmiteți documentele, legale și de altă natură, utilizate la redactarea proiectului.”

Precizez că Memorandumul a fost anexat de DRI la adresa 24/nr. 2545/AM din 03.10.2011 trimisă Institutului Național de Statistică și că adresa DRI a făcut parte din întâmpinarea înaintată de INS într-un proces pe care i l-am intentat la Tribunalul București la 3 noiembrie 2022.

Ca urmare, am primit, la 19 iunie 2023, un răspuns pe email de la „BCDS-Ministerul Culturii comunicare@cultura.ro” cu următorul conținut: 

„(...) Având în vedere solicitarea formulată în baza Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, cu modificările și completările ulterioare, transmisă Ministerului Culturii și înregistrată de Biroul Comunicare și Dialog Social cu nr. 160/08.06.2023, vă informăm că răspunsul la solicitarea dumneavoastră nu poate fi comunicat în termenul inițial de 10 zile, urmând să-l primiți în termen de maximum 30 de zile, conform art. 16 alin. (c) din Normele Metodologice de aplicare a  Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informații de interes public, cu modificările și completările ulterioare. (...)”

Pentru a preveni invocarea de către pârât a excepției prematurității introducerii acțiunii, citez alin. (2) din art. 21 al Legii 544/2001: „(2) Împotriva refuzului prevăzut la alin. (1) se poate depune reclamație la conducătorul autorității sau al instituției publice respective în termen de 30 de zile de la luarea la cunoștință de către persoana lezată.” Verbul „se poate”, subliniat de mine, arată că depunerea reclamației este lăsată la latitudinea solicitantului și că depunerea reclamației nu reprezintă o condiție prealabilă pentru introducerea acțiunii în justiție.

În susținerea cererii mele citez punctul b) din art. 2 al Legii 544/2001: „b) prin informație de interes public se înțelege orice informație care privește activitățile sau rezulta din activitățile unei autorități publice sau instituții publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informației”. Sublinierea îmi aparține.

Precizez că depun această cerere pe 26 iulie 2023, încadrându-mă în termenul de 30 de zile care a început să curgă după expirarea termenului de 30 de zile început de la emailul MC din 19 iunie 2023.

Arăt că MC nu a mai revenit cu un email de răspuns, așa cum se angajase în emailul din 19 iunie 2023, care nu este semnat și care nu s-a încadrat în termenul de 10 zile prevăzut în alin. (1) al art. 7 din Legea 544/2001. Ca urmare, MC a refuzat implicit și ilegal să răspundă cererii mele în baza Legii 544/2001.

Este necesară explicarea diferenței între Armân și „aromân”. Deși în Limba Maternă Armână, Armânii își spun „Armân”, Naționalitatea Armână nu este încă recunoscută de Statul Român. Cuvântul „aromân” este o invenție (a + român) a politicienilor români din secolul XIX pentru a justifica politica de asimilare (românizare) a Armânilor chiar în Patria Cultural Istorică din Peninsula Balcanică. Această politică a fost inițiată în 1860 de domnitorul Al. Ioan Cuza prin înființarea la București a Comitetului Macedo-Român, transformat în 1879 în Societatea de Cultură Macedo-Română, reînființată după 1989. Cu alte cuvinte, „aromânii” sunt acei armâni care, de voie sau de nevoie, și-au renegat Identitatea Etnică Armână strămoșească și s-au convertit la identitatea etnică română prin intermediul sintagmelor inventate „aromân”/„român balcanic”/„român sud-dunărean”/ „român macedonean”/„macedo-român”. „Aromânii” sunt acei armâni pierduți ale căror organizații sunt folosite de statul român în politica de asimilare a Naționalității Armâne. Eu, fiind un moderat, folosesc pentru „aromâni” termenii tehnici „renegați” și „convertiți”, dar intransigenții folosesc pentru „aromâni” expresia plastică „trădători de neam”. 

Arăt că în mod cu totul și cu totul întâmplător numele reclamantului în acest dosar este Marius Teja, adevăratul reclamant fiind Naționalitatea Armănă din România. De asemenea, cu totul și cu totul întâmplător numele pârâtului din acest process este Ministerul Culturii, adevăratul pârât fiind Statul Român. Ca urmare, o sentință favorabilă reclamantului din acest proces va reprezenta începutul sfârșitului politicii de asimilare a Națiunii Armăne non-statale de către Statul Român.

Prezint, ca background informațional al problemei Națiunii Armăne non-statale, link-urile următoarelor texte redactate de mine în anii 2018-2023:

„Minoritatea armână din Balcani” - Sinopis” 25 februarie 2018

http://sinopsis.info.ro/2018/02/25/balcani-putin-despre-aromani/

„Trei instituții armânești importante pentru viitorul identității naționale armânești” - Facebook Marius Teja 8 septembrie 2018

https://natiuneaarmana.blogspot.com/2020/10/trei-institutii-armanesti-importante.html

„Despre politrucii de la SCMR sau „Ca să se știe cine suntem și ce vrem” - Facebook Marius Teja 4 iunie 2019

https://natiuneaarmana.blogspot.com/2020/10/despre-politrucii-de-la-scmr-sau-ca-sa.html

„Politruc la politruc trage sau Cine se aseamănă se adună” - Facebook Marius 29 septembrie 2019

https://natiuneaarmana.blogspot.com/2020/10/politruc-la-politruc-trage-sau-cine-se.html

„Din istoria armănilor” - Facebook Marius Teja 4 aprilie 2020

https://natiuneaarmana.blogspot.com/2020/10/din-istoria-armanilor.html

„Cele 4 Principii de bun simț ale Armănamei” - Facebook Marius Teja 2 februarie 2020

https://natiuneaarmana.blogspot.com/2020/10/cele-4-principii-de-bun-simt-ale.html

„Cuvinte cheie pentru Cele 4 Principii de bun simț ale Armănamei” - Facebook Marius Teja 1 august 2020

https://natiuneaarmana.blogspot.com/2020/10/cuvinte-cheie-pentru-cele-4-principii.html

„Petiție adresată Parlamentului României privind recunoașterea Naționalității Armăne” - „Petiție Online” 1 august 2020

https://www.petitieonline.com/petiie_adresat_parlamentului_romaniei_privind_recunoaterea_naionalitii_armne

„Petiție adresată Parlamentului României privind recunoașterea Naționalității Armăne” - „Ziua de Constanța” 3 august 2020

https://www.ziuaconstanta.ro/stiri/actualitate/petitie-adresata-parlamentului-romaniei-privind-recunoasterea-nationalitatii-armane-725569.html

„Asimilarea Naționalității Armăne de către statul român” - Facebook Marius Teja 8 noiembrie 2020

(https://sinopsis.info.ro/2020/11/28/asimilarea-nationalitatii-armane-de-catre-statul-roman/)

„Naționalitatea Armănă la Recensământul 2021” - „Sinopsis” 5 octombrie 2022

https://sinopsis.info.ro/2022/10/05/nationalitatea-armana-la-recensamantul-2021/

„Procesul Naționalitatea Armănă versus Institutul Național de Statistică (I)”

https://natiuneaarmana.blogspot.com/2022/11/procesul-nationalitatea-armana-versus.html 

„Procesul Naționalitatea Armănă versus Institutul Național de Statistică – dosarul 30138/3/2002”

https://natiuneaarmana.blogspot.com/2023/04/procesul-nationalitatea-armana-versus.html 

https://natiuneaarmana.blogspot.com/2020/10/armani-decedati-in-timpul-deportarii.html

https://natiuneaarmana.blogspot.com/2020/10/armani-din-judetul-tulcea-in-rezistenta.html

https://natiuneaarmana.blogspot.com/2020/10/armani-din-judetul-constanta-in.html

Pentru susținerea acțiunii, anexez, în copie, următoarele documente:

Cererea în baza Legii 544/2001 expediată către MC prin Poșta Română la 31 mai 2023.

Confirmarea de primire a cererii de către MC din partea Poștei Române cu data de 6 iunie 2023.

Răspunsul MC prin emailul din 19 iunie 2023.

Adresa DRI 24/2545/AM/03.10.2011 către INS.

În drept, întemeiez acțiunea pe dispozițiile art. 22 din Legea 544/2001.

Depun prezenta acțiune și anexele în două exemplare.

Data

26 iulie 2023

Nume si prenume 

TEJA MARIUS VIRGIL

Semnătura

Email răspuns MC 16.04.2024

MINISTERUL CULTURII

Către: Domnul Marius Teja

Email: (...)

Ref: Solicitarea formulată în baza Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informații de interes public

Stimate Domnule Teja,

Având în vedere solicitarea dumneavoastră, transmisă Ministerului Culturii și înregistrată cu numărul 160/BCDS/08.06.2023, conform punctului de vedere exprimat de structura de specialitate, suntem în măsură să vă comunicăm următoarele:

Biroul Minorități Naționale din cadrul Ministerului Culturii urmărește menținerea și dezvoltarea culturii, limbii, tradițiilor și patrimoniului cultural al minorităților naționale din România. Pentru atingerea obiectivelor, Biroul Minorități Naționale colaborează cu instituții guvernamentale centrale, locale sau ONG-uri ale minorităților naționale din țară sau străinătate. Promovarea dialogului între culturi, a diversității etnice prin valorificarea patrimoniului cultural mobil și imobil și prin folosirea mijloacelor de expresie contemporane și tradiționale este reunită în mod creator în cadrul evenimentelor derulate.

În conformitate cu obiectivele specifice ce decurg din Regulamentul de Organizare și Funcționare a Ministerului Culturii și în îndeplinirea atribuțiilor sale în domeniul culturii minorităților naționale, având în vedere Convenția-cadru pentru Protecția Minorităților Naționale, dar și a prevederilor art. 12 privind activitățile și facilitățile culturale din Legea nr. 282/2007, privind ratificarea Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare, prin Biroul Minorități Naționale se asigură executarea procedurilor privind susținerea sau finanțarea, conform articolului 12 paragraful 3 privind finanțarea programelor prioritare, proiectelor culturale ale asociațiilor minorităților naționale prin care se urmărește promovarea valorilor culturale al minorităților naționale, păstrarea și cultivarea limbii materne, salvgardarea și dezvoltarea patrimoniului acestora. 

Biroul Minorități Naționale, prin activitatea sa, asigură respectarea și promovarea libertăților și drepturilor fundamentale, consacrate de Constituția României, precum și de tratatele și convențiile internaționale semnate și ratificate de România. Biroul Minorități Naționale nu are atribuții și competențe în redactarea de proiecte de lege, nici în validarea, certificarea sau recunoașterea unor grupuri sau comunități ca fiind minorități naționale, iar finanțările nerambursabile pe care le propune și susține se fac strict cu respectarea prevederile legale și a criteriilor de eligibilitate pentru un proiect cultural cu incidență pe promovarea patrimoniului cultural, a limbii materne, a tradițiilor, dar și a expresiilor contemporane ale minorităților etnice istorice din România.

Conform specialiștilor în lingvistică de la Academia Română, „aromânii nord și sud-dunăreni sunt români cu specificul lor dialectal, folcloric și etnografic”.

Având în vedere Recomandarea 1333 (1997)1 cu privire la limba și cultura aromână, Ministerul Culturii, prin Biroul Minorități Naționale, a continuat colaborarea cu organizațiile neguvernamentale ale aromânilor, acordând sprijin financiar pentru proiectele culturale ale acestora. Astfel, în 2010, Comunitatea Armănă din Rpmânia în parteneriat cu Societatea Culturală Aromână și Living Tongues for Endangered Languages au finalizat proiectul cultural „Rădăcinii vii” care a contribuit la realizarea unui material muzical, instrumental și antropologic, care să conducă la o mai bună cunoaștere, conservare și înțelegere a valorilor și simbolurilor culturale ale armânilor/aromânilor. Finanțarea acordată de minister, de aproximativ 10.000 lei, s-a axat pe editarea și multiplicarea materialului muzical/antropologic în format electronic și acordarea drepturilor de autor pentru interpretare artistică (muzică tradițională aromână). Zona de impact a proiectului a fost Bucureștiul, precum și alte localități în care trăiesc în comunități compacte. În zilele noastre, este acceptat faptul că muzica joacă un rol important, fiind purtătoarea istoriei comunității care permite auto-identificarea , descrierea caracteristicilor ca indivizi sau la nivel de comunitate. La fel ca alte limbi europene de origine latină (precum occitana, friulana) și aflate în pericol de dispariție, limba armână/aromână este purtătoarea unei culturi extrem de bogate, cu toate că este din ce în ce mai puțin vorbită și nu deține modalități corespunzătoare de promovare.

Muzica tradițională armână/aromână este cunoscută într-o măsură extrem de redusă și doar câteva eforturi izolate, în cadrul unui circuit închis, s-au concentrat în direcția conservării active și a activității de a face această muzică accesibilă în Balcani. Armânii/Aromânii, inclusiv tradițiile și muzica lor, au fost percepuți de către diverși autori și cercetători drept un bine-cunoscut ferment la nivel regional Balcani – o regiune cunoscută pentru caracteristica sa de intersectare a diverselor influențe culturale în decursul secolelor și în care s-a dezvoltat o largă varietate de expresii muzicale. 

Cultura tradițională armână/aromână dispare într-un ritm rapid, la fel și muzica armână/aromână. CD-ul realizat în cadrul acestui proiect contribuie la supraviețuirea și conștientizarea culturii tradiționale armână/aromâne, în speranța că aceasta nu va fi dată uitării.

Pe lângă rezultatul pe termen lung – păstrarea ritmurilor și cântecelor specifice armânilor/aromânilor, proiectul își aduce o contribuție semnificativă la diseminarea în cadrul unui public mai larg a muzicii armâne/aromâne tradiționale. Acest lucru se realizează în mod specific la nivelul ONG-urilor de la nivel național și regional și constituie un exemplu de urmat pentru generația tânără, pentru continuarea acestui tip de activitate.

Proiectul a beneficiat de consultanță din partea unor profesioniști din diverse domenii: muzicologie, lingvistică, antropologie, istorie sau sociologie. De asemenea, materialul muzicologic a fost selectat prin colaborarea cu Societatea Culturală Aromână din București.

Materialul artistic rezultat – CD cu muzică tradițională – prin finalizarea proiectului „Rădăcini vii” are ca efect educarea publicului țintă, reprezentat de aromâni. De asemenea, acesta va putea constitui, pe de o parte, un material de studiu pentru persoanele interesate de valorile culturale ale comunității de aromâni, iar pe de altă parte, un exemplu de urmat, un material de referință în domeniu, reprezentând un punct de început pentru proiecte de același gen.

Avându-se în vedere obiectivul consacrat privind protecția și promovării diversității expresiilor culturale, în proiect s-a propus promovarea materialului realizat pe suport CD și în cadrul proiectului internațional „Enduring Voices”, ca o expresie a bogăției culturale, în parteneriat cu Living Tongues – Institute for Endangered Languages (Institutul pentru limbi în pericol).

2. Asociația Italienilor din România – RO.AS.IT. – prin proiectul „Dialog muzical interetnic”, care a continuat proiectul „Dialog cu muzica italiană”, și-a propus în 2010 să exploateze universalitatea limbajului muzical, tezaur folcloric al mai multor minorități – maghiari, greci, evrei, germani – dar și cu muzica aromână – intrate în dialog cu minoritatea italiană, pentru a realiza o antologie muzical-instrumentală pentru o mai bună cunoaștere, conservare și înțelegere a valorilor/simbolurilor culturale specifice și pentru cultivarea diversității și a dialogului între culturi. Proiectul a vizat înregistrarea și promovarea materialului realizat pe suport CD, DVD pe plan național și internațional. În același timp, prin implicarea activă a tinerilor, artiștilor și reprezentanților minorităților, în toate etapele de desfășurare, s-a facilitat și stimulat dialogul intercultural între generații, conservarea și promovarea patrimoniului muzical al minorităților, conservarea și facilitarea activităților culturale specifice, ca o expresie a bogăției culturale, susținerea și facilitarea activităților culturale specifice, incluzând, în special, utilizarea noilor tehnologii.

3. Asociația Culturală Aromână DOR organizează de peste 20 de ani Festivalul Internațional Multietnic al Păstoritului în localitatea Sarighiol de Deal, comuna Beidaud, județul Tulcea – în Podișul Casimcei, o sărbătoare a cântecului, jocurilor și obiceiurilor păstorilor aromâni veniți cu turmele din Peninsula Balcanică, dublată de o componentă științifică dedicată continuității etnice, transhumanței între Carpați și Dobrogea, anului pastoral, dar și influenței etniilor din Dobrogea – turci, tătari, lipoveni, ucraineni, bulgari, greci, armeni, germani etc. Particularitățile ritualului de sacrificiu la turcii și grecii din Dobrogea, antropogeografia și instrumentele muzicale tradiționale argumentează atât identitatea culturală a fiecărei etnii, cât și influențele exercitate reciproc în această arie geo-culturală. Începând din 2016 li s-a alocat sprijin financiar nerambursabil în valoare de 12.000-15.000 lei.

Festivalul reunește ansambluri și soliști ai etniilor din țară și din spațiul balcanic, care prezintă fiecare un moment dintr-un obicei de păstorit specific etniei sau zonei de proveniență, precum și dansuri specifice. Aromânii vor prezenta dansurile Ceancul, Vrui nî uarî vrui dauî ori, Picurarlu, Paidușca etc.

La ediția din 2017 au participat: Ansamblul folcloric aromân „Dor” din Sarighiol de Deal, ansambluri folclorice din Republica Bulgaria, Ansamblul meglenoromân „Altona” din Cerna, Ansamblul comunității sârbe din Stanciova și ansamblul Kruna din Serbia, Ansamblul folcloric „Doina Covurluiului” din Galați, Ansambluri folclorice din județele Suceava, Neamț, Sibiu, Bistrița-Năsăud, Olt, Mureș, Constanța, Buzău, Brașov etc. La edițiile care au succedat, au participat Ansamblul folcloric aromân „Dor” din Sarighiol de Deal,  Ansamblul folcloric al rușilor lipoveni „Malie Necrosovta”, din Sarichioi, ansambluri folclorice și soliști ale UDTTMR din România, Ansamblul folcloric al etniei turce „Deniclansar”, ansamblurile grecești și ucrainene ale Casei de cultură Sulina, Ansamblul „Juravelii” al comunității rușilor lipoveni din Jurilovca, ansamblurile bulgărești ale localităților Ceamurlia de Jos și Lunca, Ansamblul folcloric „Miqesia” din Albania, Ansamblul folcloric „Kitka” din Istibania Fosta Republică Iugoslavă Macedonia, Ansamblul folcloric „Kapantsi” din Palamarsta, Republica Bulgaria, Ansamblul meglenoromân „Altona” din Cerna, Ansamblul comunității sârbe din Șvinița, Ansamblul folcloric „Doina Covurluiului” din Galați, Ansambluri folclorice din județele Suceava, Neamț, Sibiu, Bistrița-Năsăud, Olt, Mureș, Constanța, Buzău, Brașov etc.

Precizăm faptul că finanțarea nerambursabilă se acordă conform legii, pe baza Cererii de Finanțare înaintată Ministerului Culturii de către organizațiile beneficiare. În ultimii ani, de după pandemie, Biroul Minorități Naționale nu a mai primit solicitări de finanțare pentru proiectele privind limba și cultura aromână. 

Cu stimă, 

Diana-Ștefana BACIUNA

SECRETAR DE STAT

ștampilă

SECRETAR DE STAT

Nr. 990/15.04.2024

Nr. exemplare ½

Întâmpinare MC 2559/16.04.2024

Ministerul Culturii

Cabinet Ministru

TRIBUNALUL BUCUREȘTI

DOSAR 22820/3/2023

SECȚIA II CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Fond: Comunicare informații de interes public

DOMNULE PREȘEDINTE

Subscrisul Ministerul Culturii cu sediul în București, Bulevardul Unirii nr. 22, sector 3, cod fiscal nr. 4192812, cont bancar (...), reprezentată legal prin doamna ministru Raluca Turcan, în calitate de pârât, în contradictoriu cu Teja Marius Virgil, formulează în temeiul art. 205 din N. C. P. C., prezenta 

ÎNTÂMPINARE

La cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul prin care invocăm în principal excepția tardivității, cu consecința acțiunii ca tardive, și în subsidiar, respingerea acțiunii ca fiind lipsită de obiect pentru următoarele 

MOTIVE

CHESTIUNE PREALABILĂ

Având în vedere că reclamantul în finalul cererii de chemare în judecată menționează:

„Arăt că în mod cu totul și cu totul întâmplător numele reclamantului în acest dosar este Marius Teja, adevăratul reclamant fiind Naționalitatea Armănă din România. De asemenea, cu totul și cu totul întâmplător numele pârâtului din acest process este Ministerul Culturii, adevăratul pârât fiind Statul Român”, vă solicităm să îi puneți în vedere acestuia să-și fixeze cadrul procesual, în sensul precizării persoanelor cu care dorește să se judece și de asemenea, dacă are calitatea de reprezentant în cauză, pentru a putea să ne completăm apărările.

I.În fapt,

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul solicită instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la comunicarea în scris a informațiilor solicitate și

fixarea unui termen înăuntrul căruia să fie comunicate aceste informații.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că îi sunt necesare informațiile solicitate pentru studiile sale despre naționalitatea armănă din România, în calitate de absolvent al Facultății de Istorie a Universității București.

În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 22 din Legea nr. 544/2001, privind liberul acces la informații de interes public.

II.Excepția tardivității formulării cererii

Potrivit prevederilor Legii nr. 544/2001:

Art. 22

(1)În cazul în care o persoana se considera vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secția de contencios administrativ a tribunalului în a carei raza teritorială domiciliază sau în a carei raza teritorială se afla sediul autorității ori al instituției publice. Plângerea se face în termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut la art. 7.

Dispozițiile art. 22 din actul normativ mai sus menționat, instituie un termen în cadrul căruia cel ce se consideră vătămat în drepturile sale poate introduce cererea de chemare în judecată.

Din ansamblul reglementării reiese cu puterea evidenței că cererile se introduc în termen de 30 de zile de la expirarea termenului prevăzut la art. 7 care prevede:

„Autoritățile și instituțiile publice au obligația să răspundă în scris la solicitarea informațiilor de interes public în termen de 10 zile sau, după caz, în cel mult 30 de zile de la înregistrarea solicitării, în funcție de dificultatea, complexitatea, volumul lucrărilor documentare și de urgența solicitării. În cazul în care durata necesara pentru identificarea și difuzarea informației solicitate depășește 10 zile, răspunsul va fi comunicat solicitantului în maximum 30 de zile, cu condiția înștiințării acestuia în scris despre acest fapt în termen de 10 zile.”

Prin urmare, cererea adresată instanței trebuie depusă în termen de 30 de zile de la expirarea termenului maxim acordat de lege pentru comunicarea răspunsului sau de la expirarea celor 30 de zile în cazul unui refuz în care instituția/autoritate

Așa cum reiese din cererea de chemare în judecată și din înscrisurile depuse de reclamant, acesta a adresat cererea de eliberare de informații în data 31.05.2023, înregistrată la Biroul de Comunicare și Dialog Social în data de 08.06.2023 sub nr. 160, la care s-a răspuns în termenul legal de 10 zile în sensul că se vor comunica informațiile în 30 de zile (și nu în 10 zile) iar cererea de chemare în judecată introdusă la Tribunalul București fiind înregistrată în data de 27.07.2023.

Având în vedere că reclamantul a fost informat conform art. 7 alin, 1 din Legea nr. 544/2001 că îi va fi comunicat un răspuns în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 22 alin. 1 din același act normativ, care s-a împlinit înainte de data de când a fost transmisă la instanță cererea de chemare în judecată.

Față de cele prezentate mai sus și de dispozițiile legale ce instituie un termen imperativ de introducere a acțiunii al instanța competentă, considerăm că prezenta acțiune a fost introdusă tardiv cu mult peste termenul legal și prin urmare vă solicităm să o respingeți ca fiind tardivă.

III. Pe fond

Onorată instanță, în condițiile în care veți respinge excepția tardivității, vă solicităm respingerea acțiunii ca fiind rămasă fără obiect.

Astfel, în data de 16.04.2024, cererea de informații solicitată de reclamant a fost transmisă de către Ministerul Culturii pe adresa de email a acestuia.

În concluzie, având în vedere cele expuse, vă solicităm în principal respingerea cererii de chemare în judecată ca tardivă, iar în subsidiar ca rămasă fără obiect.

În drept: ne întemeiem susținerile pe disp. art. 205 și urm. din NCPC, precum și pe celelalte dispoziții invocate în cuprinsul întâmpinării.

Probe: înscrisuri și orice alte mijloace de probă necesare și utile cauzei.

Solicităm li judecarea cauzei în lipsa noastră, conform prevederilor art. 411 alin. (2) din NCPC.

Depunem prezenta întâmpinare în 2 (două) exemplare, pentru comunicare.

RALUCA TURCAN

MINISTRUL CULTURII

Răspuns Întâmpinare 24.05.2024

Sediul materiei

Art. 201 alin. (2) C. proc. civ.

Art. 148-151 C. proc. civ.

Tribunalul București

Secția II Contencios Administrativ-Fiscal

Dosar nr. 22820/3/2023

Domnule Președinte

Subsemnatul Teja V. Marius Virgil, personal, (mobil), (email) în calitatea de reclamant în dosarul 22820/3/2023 

în contradictoriu cu pârâta Ministerul Culturii, cu sediul în București, Sector 3, Bulevardul Unirii, numărul 22, prin reprezentant legal ministru Raluca Turcan,

RĂSPUNS LA ÎNTÂMPINARE

prin care solicit instanței să respingă excepții procesuale (de procedură și de fond) invocate de pârât prin întâmpinare și apărările pe fondul cauzei invocate de acesta, ca neîntemeiate.

În fapt, arăt că excepțiile invocate de pârât sunt neîntemeiate pe următoarele motive:

În ceea ce privește „chestiunea prealabilă”, amintesc că am semnat personal Cererea de chemare în care am menționat data nașterii, CNP și domiciliul, care pot fi verificate de instanță la ședința de judecată.

În ce privește invocarea excepției tardivității de către pârât, amintesc pasajele preventive și relevante din Cererea de chemare în judecată: „Precizez că depun această cerere pe 26 iulie 2023, încadrându-mă în termenul de 30 de zile care a început să curgă după expirarea termenului de 30 de zile început de la emailul MC din 19 iunie 2023.

Arăt că MC nu a mai revenit cu un email de răspuns, așa cum se angajase în emailul din 19 iunie 2023, care nu este semnat și care nu s-a încadrat în termenul de 10 zile prevăzut în alin. (1) al art. 7 din Legea 544/2001. Ca urmare, MC a refuzat implicit și ilegal să răspundă cererii mele în baza Legii 544/2001.”

În ceea ce privește răspunsul, la solicitarea mea în baza Legii 544/2001 înregistrată de pârât la 8 iunie 2023, acesta a fost trimis pe email la 16 aprilie 2024, deci după mai mult de 10 (zece) luni de la primirea cererii.

Ca și în alte dosare intentate de mine instituțiilor Statului din România, răspunsul dat solicitărilor în baza Legii 544/2001 este un răspuns doar în litera legii, adică instituția redactează un text ad-litteram, dar nu este și un răspuns în spiritul legii, adică nu comunică informațiile și documentele solicitate. În prezentul dosar, textul de răspuns face referire pe 3 (trei) pagini la Biroul Minorități Naționale din Ministerul Culturii, dar refuză tacit să-mi comunice informațiile și documentele care au legătură cu cererea mea în baza Legii 544/2001, adică cu contribuția Ministerului Culturii la redactarea Memorandumului aprobat de Guvern la 30 ianuarie 2008. Mai mult, următorul pasaj din răspuns arată că BMN nici nu avea atribuții legale care să-i permită redactarea Memorandumului: „Biroul Minorități Naționale nu are atribuții și competențe în redactarea de proiecte de legi, nici în validarea sau certificarea unor grupuri sau comunități ca minorități naționale (...).”

Ca urmare, în baza secțiunii Interogatoriu, art. 351-358 din Codul de Procedură Civilă, solicit interogatoriul ministrului Culturii cu următoarele întrebări: 1) De ce Ministerul Culturii a depășit cu 10 luni termenul legal de răspuns la solicitarea mea în baza Legii 544/2001? 2) De ce în textul de răspuns Ministerul Culturii a refuzat tacit să-mi comunice informațiile și documentele cerute?

În ceea ce privește umorul negru prestat de instituții ale Statului din România față de simplul cetățean petent, pot fi consultate și următoarele dosare intentate de mine, în baza Legii 544/2001, la Secția II Contencios a Tribunalului București, unor instituții ale Statului din România, pe subiectul Naționalitatea Armănă din România la recensămintele 2011 și 2021: INS - 30138/3/2022, 30139/3/2022 și 30140/3/2022 (3 noiembrie 2022), 17744, 17747, 17749, 17750, 17752, 17755, 17758, 17759 și 17760 (9 iunie 2023), 21063 (11 iulie 2023); Ministerul Educației - 21059 (11 iulie 2023); Departamentul pentru Relații Interetnice al Guvernului României – 21060 și 21062 (11 iulie 2023), 23252 (1 august 2023); Secretariatul General al Guvernului României – 21043 (11 iulie 2023).

Dar în prezentul dosar umorul negru a atins cota umorului sinistru, având în vedere că textul de răspuns la solicitarea mea în baza Legii 544/2001 a fost expediat după 10 (zece) luni și în aceeași zi cu Întâmpinarea la Cererea de chemare în judecată, adică în ziua de 16 aprilie 2024. Ca urmare, pentru a preîntâmpina ca acest umor sinistru să devină un precedent la viitoarele mele solicitări în baza Legii 544/2001 adresate Statului din România, în baza alin. 2, art. 22  din Legea 544/2001, solicit daune morale, al căror cuantum îl las, totuși, la aprecierea instanței.

Ca urmare, reiterez Cererea mea de chemare în judecată în acest dosar pentru ca atunci când voi mai solicita informații în baza Legii 544/2001, Statul din România să știe că voi intenta proces în cazul va recidiva refuzând din nou, explicit sau tacit, să-mi transmită informațiile cerute. Astfel, într-o zi bună, un jurist, poate chiar un judecător de contencios, va dispune de suficiente surse scrise pentru a redacta un studiu de caz având ca subiect încălcarea sistematică a Legii 544/2001 de către instituțiile Statului din România în raport cu ACELAȘI simplu cetățean petent.

Dar ridicarea MCV de către Comisia Europeană la 15 septembrie 2023 arată că instanțele Statului din România pot, în sfârșit, să facă dreptate simplului cetățean petent în raport chiar cu Statul, deși judecătorul Cristi Dănileț considera, într-un interviu acordat BuzzNews.ro la 21 septembrie 2023, că „MCV trebuia menținut și înăsprit în cazul României, nu eliminat”. (https://www.youtube.com/watch?v=pY6lLw1IDXM) 

Pentru susținerea Răspunsului la Întâmpinare, anexez următoarele copii:

Email din 16 aprilie 2024 al Ministerului Culturii.

Adresa de răspuns 990/15.04.2024 a Ministerului Culturii

În drept, întemeiez cererea pe dispozițiile art. 201 alin. (2) C. proc. civ.

Depun prezentul răspuns într-un exemplar.

24 mai 2024

Teja Marius

Concluzii scrise 02.10.2024

TRIBUNALUL BUCUREȘTI

Secția a II a Contencios Administrativ și Fiscal

Dosarul 22820/3/2023

DOMNULE PREȘEDINTE

Subscrisul TEJA V. MARIUS VIRGIL, domiciliat în municipiul Constanța, (...), cu date de contact (email) , (mobil) în calitatea de reclamant, formulez  următoarele 

CONCLUZII SCRISE

Adaug ca argument la Cererea de chemare în judecată dosar Sentința nr. 2941/10.05.2024 din dosarul 21059/3/2023, intentat de mine Ministerului Educației la 11.07.2023, la Secția II Contencios Administrativ a Tribunalului București, pe care am primit-o prin Poșta Română în iulie 2024.

Completul format din judecătorul Miruna Căzănescu și grefierul Jeny Dănăilă a avut curajul să admită cererea mea de judecată și să condamne această instituție a Statului din România să-mi comunice informația cerută în baza Legii 544/2001: numele direcției care a contribuit din partea ME la redactarea Memorandumului „Propuneri concrete privind statutul comunității aromânilor din România”, aprobat de Guvernul României la 30 ianuarie 2008 (anexat la Cererea de chemare în judecată).

Similitudinea și legătura dintre cele două dosare sunt evidente și, ca urmare, pot invoca articolele 430 „Autoritatea lucrului judecat” și 431 „Efectele lucrului judecat” din Codul de Procedură Civilă, în mod special aliniatul 2 din articolul 431 „Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.” (EuroAvocatura.ro). Precizez că până la momentul redactării prezentei cereri, ME nu a înaintat recurs și nu a trimis informațiile cerute și, ca urmare, la 5 septembrie 2024 am înaintat o Cerere de executare silită, în baza căreia Secția II Contencios Administrativ a Tribunalului București a deschis dosarul 30534/3/2024.

Precizez că până la momentul redactării prezentei cereri, ME nu a înaintat recurs.  

Atașez Sentința 2941/10.05.2024 din dosarul 21059/3/2023.

Data

2 octombrie 2023 [4]

Semnătura

Teja Marius

Încheiere Tribunalul București 02.10.2024

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREȘTI

Dosar nr. 22820/3/2023

ÎNCHEIERE 

Ședința publică din 02.10.2024

Tribunalul constituit din:

PREȘEDINTE: DANIELA-GEROGETA BOGDAN

GREFIER: VASILICA DOBROGEANU

Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul TEJA V. MARIUS VIRGIL și pe pârâtul MINISTERUL CULTURII, având ca obiect comunicare de informații de interes public (Legea  Nr. 544/2001) SCRISOARE 31.05.2023.

La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde reclamantul personal, lipsă fiind pârâtul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Se face referatul cauzei de către grefier, după care:

Reclamantul depune la dosar concluzii scrise și practică judiciară. Arată că este vorba despre un document numit Memorandumul aprobat de către Guvernul României la 30.01.2008 și care a fost elaborat de patru departamente ale Guvernului, Departamentul pentru Relații Interetnice, Ministerul Culturii, Ministerul Educației și Ministerul Afacerilor Externe. La întrebarea tribunalului dacă a formulat și a depus aceeași cerere și la Ministerul Culturii, Ministerul Educației și la celelalte, reclamantul răspunde afirmativ și susține că aceste entități au refuzat să răspundă. Mai arată că Ministerul Culturii a răspuns după 18 luni.

Fiind primul de judecată cu părțile legal citate, tribunalul pune în discuție aspectul privind competența Tribunalului București – Secția II Contencios Administrativ și Fiscal de a soluționa prezenta cauză.

Reclamantul consideră că Tribunalul București – Secția II Contencios Administrativ și Fiscal este competent să soluționeze prezenta cerere.

Procedând potrivit art. 131 alin. (1) C. proc. civ. la verificarea competenței, tribunalul apreciază că, în raport de dispozițiile art. 126 din Constituția României și art. 22 din Legea nr. 544/2001, este competent general, material și teritorial să soluționeze prezenta cerere.

Tribunalul pune în discuție estimarea duratei procesului, conform art. 238 Noul Cod de proc. civ.

Reclamantul arată că estimează durata cercetării procesului la două luni.

Tribunalul, în temeiul art. 238 Noul Cod de proc. civ., raportat la actele procesuale și înscrisurile depuse de către părți, raportat la probele admisibile și pertinente naturii juridice a prezentei cereri, estimează durata cercetării procesului la 2 luni.

Tribunalul pune în discuție excepția tardivității invocată de către pârât prin întâmpinare.

Reclamantul solicită respingerea excepției .

Procedând la verificarea documentelor aflate în dosarul cauzei, tribunalul apreciază că a fost depusă cererea la data de 27.07.2023 în termenul legal, motiv pentru care respinge excepția tardivității invocată de pârât ca neîntemeiată.

Nemaifiind cereri prealabile de soluționat și excepții de invocat tribunalul, în conformitate cu art. 237 alin. 2 pct, 7 Noul Cod de proc. civ., acordă cuvântul asupra cererilor de probatorii.

Reclamantul solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.

În temeiul dispoz. art. 258 coroborat cu art. 255 NCPC, tribunalul încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, constatând că este admisibilă și de natură să ducă la soluționarea procesului. 

Totodată tribunalul constată faptul că s-au invocat de către reclamant și efectele autorității de lucru judecat în dosarul nr. 21059/3/2023.

În temeiul dispoz. art. 244 al. 1 NCPC, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și, în conformitate  cu dispoz. art. 392 NCPC, nemaifiind alte cereri de formulat și incidente de soluționat deschide dezbaterile asupra fondului cauzei dând cuvântul părților.

Reclamantul solicită admiterea cererea de chemare în judecată așa cum a fost formulată și acordarea de daune morale. 

Față de faptul că reclamantul formulează un nou capăt de cerere pentru daune morale după dezbaterea fondului cauzei tribunalul învederează reclamantului că poate formula această cerere și separat.

În baza art. 394 al. 1 NCPC, tribunalul declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.

TRIBUNALUL

Având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin. (1) NCPC va amâna pronunțarea, aceasta urmând a fi efectuată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, motiv pentru care

DISPUNE

Amână pronunțarea la data de 17.10.2024.

Pronunțată, astăzi, 02.10.2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

PREȘEDINTE Daniela Georgeta Bogdan

GREFIER Vasilica Dobrogeanu 

Sentința Civilă 7014/17.10.2024 Tribunalul București

Dosar nr. 22820/3/2023

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREȘTI

SECȚIA II CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Ședința publică de la 17.10.2024

Tribunalul constituit din:

PREȘEDINT: DANIELA-GEORGETA BOGDAN

GREFIER: VASILICA DOBROGEANU

Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul TEJA V. MARIUS VIRGIL și pe pârâtul MINISTERUL CULTURII, având ca obiect comunicare de informații de interes public (Legea  Nr. 544/2001) SCRISOARE 31.05.2023.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 02.10.2024 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta și când tribunalul a amânat pronunțarea pentru astăzi, data de 17.10.2024, când, deliberând, a hotărât următoarele:

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei de față, constată:

1.Cererea de chemare în judecată. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 27.07.2023 sub nr. 22820/3/2023, reclamantul Teja V. Marius Virgil în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Culturii, a solicitat:

- obligarea pârâtului să comunice în scris informațiile pe care le-am solicitat, în baza Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, prin scrisoarea expediate prin Poșta Română în data de 31 mai 2023 Ministerul Culturii;

- fixarea unui termen prin care să fie comunicate în scris aceste informații;

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a adresat ministrului Culturii, Lucian Romașcanu, prin scrisoarea din 31 mai 2023, cererea de informații, în baza Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, prin care  a solicitat să se precizeze direcția din Ministerul Culturii care a redactat Proiectul (2460/09.10.2007) Memorandumului Propunerea unor soluții concrete referitoare la statutul comunității aromânilor din România, aprobat în ședința de Guvern din 30 ianuarie 2008, și să îi fie transmise documentele utilizate la redactarea proiectului.

A precizat că, prin răspunsul primit la 19.06.2023, pârâta a arătat că va comunica răspunsul în termen de maximum 30 de zile, însă până la momentul formulării acțiunii nu a venit un răspuns.

Apreciază că refuzul de furnizare a informațiilor publice este ilegal având în vedere art. 2 lit. b din Legea nr. 544/2001.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe disp. Legii 544/2001.

S-a solicitat judecata și în lipsă.

În dovedire, s-au depus înscrisuri și a fost solicitată administrarea probei cu înscrisuri.

Cererea de chemare în judecată este scutită de la achitarea taxei judiciare de timbru.

2,Poziția pârâtului. Pârâtul Institutul Național de Statistică [Ministerul Culturii], în temeiul art. 205 C. pr. Civ. a formulat întâmpinare (f. 21-23), prin care a invocate excepția tardivității formulării acțiunii și pe fond respingerea cererii ca rămasă fără obiect, întrucât informațiile solicitate de reclamant au fost transmise la 16.04.2024.

În probațiune s-au depus înscrisuri și s-a solicitat proba cu înscrisuri.

3.La data de 28.05.2024, reclamantul a depus răspuns la întâmpinare (f. 32) prin care a solicitat respingerea excepției și a apărărilor din întâmpinare.

La data de 02.10.2024 reclamantul a depus concluzii scrise arătând că o cerere similară a fost admisă de un alt complet de judecată din cadrul Tribunalului București.

La termenul de judecată din  02.10.2024 instanța a pus în discuție excepția tardivității formulării acțiunii invocată de pârât prin întâmpinare și a respins-o ca neîntemeiată.

4. Probele administrate în cauză: Tribunalul a încuviințat proba cu înscrisuri.

5. Situația de fapt reținută de instanță și dispoziții legale aplicabile:

Prin acțiunea introdusă, reclamantul Teja V. Marius Virgil în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Culturii, a solicitat:

- obligarea pârâtului să comunice în scris informațiile pe care le-am solicitat, în baza Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, prin scrisoarea expediate prin Poșta Română în data de 31 mai 2023 [Institutului Național de Statistică] Ministerul Culturii;

- fixarea unui termen prin care să fie comunicate în scris aceste informații;

Ca stare de fapt, instanța reține că reclamantul a adresat ministrului Culturii cererea de informații publice (f. 12) prin care a solicitat precizarea direcției care a redactat Proiectul (2460/09.10.2007) Memorandumului Propunerea unor soluții concrete referitoare la statutul comunității aromânilor din România, aprobat în ședința de Guvern din 30 ianuarie 2008, și  transmiterea documentele utilizate la redactarea proiectului.

A arătat că datele îi sunt necesare pentru studiile mele despre naționalitatea Armănă/Armână din România, în calitate de absolvent al Facultății de Istorie a Universității București promoția 1997, postate pe blogul personal „Națiunea Armănă”. 

Pârâta, prin adresa din 19.06.2023 a precizat că răspunsul nu poate fi comunicat în termenul inițial de 10 zile, urmând a fi trimis în termen de maximum 30 de zile.

În final, un răspuns a fost trimis reclamantului la data de 16.04.2024 (f. 33-34).

Dispoziții legale aplicabile:

-art. 1 din Legea nr. 544/2001: „Accesul liber și neîngrădit al persoanei la orice informații de interes public, definite astfel prin prezenta lege, constituie unul dintre principiile fundamentale ale relațiilor dintre persoane și autoritățile publice, în conformitate cu Constituția României și cu documentele internaționale ratificate de Parlamentul României.

Art. 2 – În sensul prezentei legi: a) prin autoritate sau instituție publică se înțelege orice autoritate ori instituție publică ce utilizează sau administrează resurse financiare publice, orice regie autonomă, societate reglementată de Legea societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, aflată sub autoritatea sau, după caz, în coordonarea ori în subordinea unei autorități publice centrale sau locale și la care statul român sau, după caz, o unitate administrativ-teritorială este acționar unic ori majoritar, precum și orice operator sau operator regional, astfel cum aceștia sunt definiți în Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare. De asemenea, se supun prevederilor prezentei legi partidele politice, federațiile sportive și organizațiile neguvernamentale de utilitate publică, care beneficiază de finanțare din bani publici; b) prin informație de interes public se înțelege orice informație care privește activitățile sau rezulta din activitățile unei autorități publice sau instituții publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informației; c) prin informație cu privire la datele personale se înțelege orice informație privind o persoana fizică identificată sau identificabilă.

-art. 12 alin. (1) din același act normativ: „(1) Se exceptează de la accesul liber al cetățenilor, prevăzut la art. 1 și, respectiv, la art. 11, următoarele informații: a) informațiile din domeniul apărării naționale, siguranței și ordinii publice, dacă fac parte din categoriile informațiilor clasificate, potrivit legii;b) informațiile privind deliberările autorităților, precum și cele care privesc interesele economice și politice ale României, dacă fac parte din categoria informațiilor clasificate, potrivit legii;c) informațiile privind activitățile comerciale sau financiare, dacă publicitatea acestora aduce atingere dreptului de proprietate intelectuală ori industrială, precum și principiului concurentei loiale, potrivit legii; d) informațiile cu privire la datele personale, potrivit legii;e) informațiile privind procedura în timpul anchetei penale sau disciplinare, dacă se periclitează rezultatul anchetei, se dezvăluie surse confidențiale ori se pun în pericol viața, integritatea corporală, sănătatea unei persoane în urma anchetei efectuate sau în curs de desfășurare;f) informațiile privind procedurile judiciare, dacă publicitatea acestora aduce atingere asigurării unui proces echitabil ori interesului legitim al oricăreia dintre părțile implicate în proces;g) informațiile a căror publicare prejudiciază măsurile de protecție a tinerilor.”

În consecință, în principiu, orice informație care privește activitățile sau rezulta din activitățile unei autorități publice sau instituții publice, care nu se încadrează în categoriile exceptate enumerate limitativ în texul legal mai sus citat, este informație de interes public.

-art. 6 alin.(1) și (2) din Legea nr. 544/2001: „(1) Orice persoană are dreptul să solicite și să obțină de la autoritățile și instituțiile publice, în condițiile prezentei legi, informațiile de interes public.(2) Autoritățile și instituțiile publice sunt obligate să asigure persoanelor, la cererea acestora, informațiile de interes public solicitate în scris sau verbal.”

-art. 7 alin.(1) și (2) din Legea nr. 544/2001: „(1) Autoritățile și instituțiile publice au obligația să răspundă în scris la solicitarea informațiilor de interes public în termen de 10 zile sau, după caz, în cel mult 30 de zile de la înregistrarea solicitării, în funcție de dificultatea, complexitatea, volumul lucrărilor documentare și de urgența solicitării. În cazul în care durata necesara pentru identificarea și difuzarea informației solicitate depășește 10 zile, răspunsul va fi comunicat solicitantului în maximum 30 de zile, cu condiția înștiințării acestuia în scris despre acest fapt în termen de 10 zile.(2) Refuzul comunicării informațiilor solicitate se motivează și se comunica în termen de 5 zile de la primirea petițiilor.”

-art. 22 alin.(1) din Legea nr. 544/2001: „(1) În cazul în care o persoana se considera vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secția de contencios administrativ a tribunalului în a carei raza teritorială domiciliază sau în a carei raza teritorială se afla sediul autorității ori al instituției publice. Plângerea se face în termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut la art. 7.”

De altfel, din răspunsul oferit de pârâtă la solicitarea reclamantului, Tribunalul observă că Biroul Minorități Naționale din cadrul Ministerul Culturii nici nu este abilitat să redacteze proiecte de legi sau să valideze, certifice sau să recunoască unele grupuri sau comunități ca fiind minorități naționale.

Prin urmare, se poate costata că pârâta a răspuns la cererea reclamantului, iar informațiile solicitate de reclamant nu sunt deținute de pârâtă.

6. Soluția instanței. Pentru considerente de fapt și de drept anterior expuse, reținând că a fost soluționată conform legii cererea reclamantului în raport de dispozițiile Legii nr. 544/2001, actualizată, Tribunalul consideră acțiunea fiind neîntemeiată și pe cale de consecință o va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUEMELE LEGII

HOTĂREȘTE

Respinge acțiunea privind pe reclamantul TEJA V. MARIUS VIRGIL, cu domiciliul în Constanța, (...), și pe pârâtul MINISTERUL CULTURII, cu sediul în sector 3, București, bd. Unirii, nr. 22.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea pentru exercitarea căii de atac se va depune la Tribunalul București.

Pronunțată azi, 17.10.2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei.

PREȘEDINTE

Daniela-Georgeta Bogdan

GREFIER

Vasilica Dobrogeanu

Red/Tehn-jud. D. G. B./4ex/29.10.2024

Cerere de Recurs 14.11.2024

Sediul materiei:

• Art. 486-490 C. proc. civ.

• Art. 148-151 C. proc. civ.

• Art. XVII din Legea nr. 2/2013

• Art. 192 C. proc. civ

• Art. 194-195 C. proc. civ.

• Art. 83 alin. (3) coroborat cu art. 13 alin. (2) C. proc. civ.

• Art. 84 alin. (2)-(3) C. proc. civ.

Tribunalul București / Curtea de Apel București

Dosar nr. 22820/3/2023

Domnule Preşedinte,

Subsemnatul TEJA V. MARIUS VIRGIL, cu domiciliul în  municipiul Constanța, (...), cu CNP (...) având următoarele date de contact (...), (...), personal,

în contradictoriu cu intimata MINISTERUL CULTURII, cu sediul în municipiul București, sector 3, bd. Unirii, nr. 22, formulez

CERERE DE RECURS

împotriva Sentinţei Civile nr. 7014/17.10.2024, pronunţate în dosarul nr. 28820/3/2023, de către Tribunalul București, Secția II de Contencios Administrativ și Fiscal, în termenul legal de 15 zile, de la comunicarea hotărârii recurate (06.11.2024), prin care solicit admiterea recursului.

În fapt, arăt că:

În prealabil, dezvălui un „secret” referitor la aplicarea Legii 544/2001 de către instituțiile statului: acestea redactează pur și simplu un text ca răspuns la cerere, dar nu oferă și informațiile solicitate. În altă ordine de idei, instituțiile statului răspund „în litera legii”, dar nu răspund „în spiritul legii”.  

În prezentul caz, Tribunalul susține în mod fals că Memorandumul aprobat de Guvernul României la 30 ianuarie 2008 „nu a fost întocmit de Ministerul Culturii, ci de secretarul de stat din Departamentul pentru relații interetnice din Guvernul României, iar ministrul Culturii și Cultelor a formulat un simplu punct de vedere”, dar de fapt pe proiectul de document cu antetul DRI, elaborat la 3 octombrie 2007, se menționează pe prima pagină „de la” cu  semnăturile șefilor celor patru instituții implicate, DRI, MAE, MC și ME și „aprobat” de prim-ministru.

Dar Tribunalul nu a luat în considerație cinci pasaje din Memorandum (anexat la Cererea de chemare în judecată), în care direcțiile din cele patru instituții care au luat parte la redactarea documentului apar cu denumirea de „reprezentanți” și „experți”: 

„În cadrul ședinței Guvernului din data de 17 august 2006 au fost dezbătute aspectele cuprinse în Nota privind unele probleme referitoare la comunitatea aromânilor din România, notă redactată [de DRI] ca urmare a solicitării asociației „Comunitatea Aromână din România” de recunoaștere ca minoritate etnică a comunității aromânilor din România.

Existența în rândul comunității aromânilor din România a unei fracțiuni – reprezentată de asociația menționată care solicită recunoașterea comunității aromânilor ca minoritate națională a determinat organizarea unei dezbateri între ministerele implicate. În rândul comunității aromânilor din România există asociații și fundații care au exprimat o părere contrară asociației „Comunitatea Aromână din România”, protestând cu argumente față de demersurile inițiate de aceasta.

În urma dezbaterilor din cadrul ședinței de Guvern s-a decis elaborarea de către reprezentanții Ministerului Afacerilor Externe, al Ministerului Culturii și Cultelor, ai Ministerului Educației și Cercetării, precum și ai Departamentului de Relații Interetnice, a unui memorandum privind soluții concrete referitoare la statutul comunității aromânilor din România.

În acest sens a fost constituit un grup de lucru. Experții ministerelor menționate au prezentat opiniile acestora referitoare la statutul acestei comunități, precum și implicarea acestor instituții în acțiuni de susținere financiară a manifestărilor culturale organizate de asociații și fundații ale aromânilor din România.

Ca urmare a dezbaterilor din cadrul grupului de lucru și având în vedere argumentele de ordin legal prezentate în nota supusă dezbaterii Guvernului în ședința din 17 august 2006, ministerele implicate au căzut de acord că reprezentanții asociației „Comunitatea Aromână din România” nu au îndreptățirea de a obține statutul de minoritate națională pentru comunitatea aromânilor din România, și nu au adus argumente legale convingătoare în susținerea acestui demers.” 

Sublinierile boldate îmi aparțin.

Ca urmare, ultimul din cele cinci paragrafe contrazic afirmația MC, preluată de Tribunal, că Biroul Minorități din cadrul MC „nici nu este abilitat să redacteze proiecte de legi sau să valideze, certifice sau să recunoască unele grupuri sau comunități ca fiind minorități naționale”.

De asemenea, în pofida faptului că a amânat pronunțarea sentinței cu două săptămâni pentru deliberări, Tribunalul București nu a luat în considerație Concluziile mele scrise din 2 octombrie 2024 în care menționam autoritatea de lucru judecat în procesul cu Ministerul Educației: „Adaug ca argument la Cererea de chemare în judecată dosar Sentința nr. 2941/10.05.2024 din dosarul 21059/3/2023, intentat de mine Ministerului Educației la 11.07.2023, la Secția II Contencios Administrativ a Tribunalului București, pe care am primit-o prin Poșta Română în iulie 2024.

Completul format din judecătorul Miruna Căzănescu și grefierul Jeny Dănăilă a avut curajul să admită cererea mea de judecată și să condamne această instituție a Statului din România să-mi comunice informația cerută în baza Legii 544/2001: numele direcției care a contribuit din partea ME la redactarea Memorandumului „Propuneri concrete privind statutul comunității aromânilor din România”, aprobat de Guvernul României la 30 ianuarie 2008 (anexat la Cererea de chemare în judecată).

Similitudinea și legătura dintre cele două dosare sunt evidente și, ca urmare, pot invoca articolele 430 „Autoritatea lucrului judecat” și 431 „Efectele lucrului judecat” din Codul de Procedură Civilă, în mod special aliniatul 2 din articolul 431 „Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.” (EuroAvocatura.ro). 

Precizez că până la momentul redactării prezentei cereri, ME nu a înaintat recurs și nu a trimis informațiile cerute și, ca urmare, la 5 septembrie 2024 am înaintat o Cerere de executare silită, în baza căreia Secția II Contencios Administrativ a Tribunalului București a deschis dosarul 30534/3/2024.” 

Deoarece sentința Tribunalului București din acest dosar permite pârâtului să prelungească încălcarea Legii 544/2001, arăt că stă în puterea Curții de Apel București nu numai să facă dreptate în acest dosar prin aplicarea corectă a articolului 2, b) a Legii 544/2001, dar în acest mod să și ajute pârâtul ca, atunci când voi mai face cereri în baza Legii 544/2001, să nu mai aibă curajul să încalce această lege, iar  dacă, totuși, va continua să o încalce, judecătorul din respectivul dosar va ști că pârâtul este un recidivist în materia Legii 544/2001.    

Umorul negru prestat cu foarte multă bunăvoință de instituțiile Statului din România față de simplul cetățean petent, poate fi verificat prin consultarea următoarelor dosare intentate de mine, în baza Legii 544/2001, la Secția Contencios a Tribunalului București unor instituții ale Statului din România, pe subiectul Naționalitatea Armănă din România la recensămintele 2011 și 2021: INS - 30138/3/2022, 30139/3/2022 și 30140/3/2022 (3 noiembrie 2022), 17752, 17747, 17749, 17750, 17755, 17757, 17758 și 17760 (9 iunie 2023), 21063 (11 iulie 2023); Ministerul Educației - 21059 (11 iulie 2023); Departamentul pentru Relații Interetnice al Guvernului României - 21060, 21061 și 21062 (11 iulie 2023), 23252 (1 august 2023); Secretariatul General al Guvernului României – 21043 (11 iulie 2023); Ministerul Afacerilor Externe - 21058 (11 iulie 2023); Ministerul Culturii – 22820 (27 iulie 2023).

În altă ordine de idei, este cu totul și cu totul întâmplător că numele reclamantului în acest dosar este Marius Teja, deoarece adevăratul reclamant este Naționalitatea Armănă din România. De asemenea, este cu totul și cu totul întâmplător că numele pârâtului din acest dosar este Institutul Național de Statistică, deoarece adevăratul pârât este Statul din România. În consecință, o sentință favorabilă reclamantului din acest dosar va reprezenta începutul sfârșitului politicii de asimilare a Naționalității Armăne de către Statul din România.

Ridicarea MCV de către Comisia Europeană la 15 septembrie 2023 arată că instanțele Statului din România pot, în sfârșit, să facă dreptate simplului cetățean petent în raport chiar cu Statul, deși judecătorul Cristi Dănileț considera, într-un interviu acordat BuzzNews.ro la 21 septembrie 2023, că „MCV trebuia menținut și înăsprit în cazul României, nu eliminat”. (https://www.youtube.com/watch?v=pY6lLw1IDXM) 

În drept, întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Depun prezenta cerere de recurs, în două exemplare. 

14 noiembrie 2024

Teja Marius 

Întâmpinare MC la Recurs 13.05.2025

MINISTERUL CULTURII

CABINET MINISTRU 3755/13.05.2025

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

DOSAR NR. 22820/3/2023

SECȚIA VIII CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

RECURS: Comunicare informații de interes public

Complet 8 Completul 1 recurs

DOMNULE PREȘEDINTE

Subscrisul Ministerul Culturii cu sediul în București, Bulevardul Unirii nr. 22, sector 3, cod fiscal (...), cont bancar (...), reprezentată legal prin doamna NATALIA ELENA INTOTERO, Ministrul Interimar al Culturii, în calitate de intimat-pârât, în contradictoriu cu Teja Marius Virgil recurent-reclamant, formulează în temeiul art. 205 din NCPC, prezenta

ÎNTÂMPINARE

La recursul depus de recurentul-reclamant mai sus menționat, împotriva Sentinței civile nr. 7014/17.10.2024, prin care înțelegem să invocăm în principal excepția nulității recursului, și pe cale de consecință vă solicităm respingerea acestuia ca fiind nul, iar în subsidiar vă solicităm respingerea recursului ca nefondat pentru următoarele:

MOTIVE

I.În fapt

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicita instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la comunicarea în scris a informațiilor solicitate și fixarea unui termen înăuntrul căruia să fie comunicate aceste informații.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că îi sunt necesare informațiile solicitate pentru studiile sale despre naționalitatea Armănă (Armână) din România, în calitate de absolvent al Facultății de Istorie a Universității București.

În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 22 din Legea 544/2001, privind liberul acces la informații de interes public.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, am precizat că în data de 19.06.2023 am transmis petentului o adresă informându-l că răspunsul nu poate fi comunicat în termenul inițial de 10 zile. Ulterior, în data de 16.04.2024 au fost transmise de către minister informațiile solicitate.

Analizând pretențiile reclamantului, și probele aflate la dosarul cauzei, Tribunalul București, Secția II Contencios Administrativ și Fiscal, prin Sentința Civilă nr. 7014/17.10.2024 a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul a declarat recurs, criticând modul de aplicare a Legii 544/2001 de către instituțiile statului, amânarea cu două săptămâni a pronunțării sentinței și făcând referiri la modul de soluționare a dosarelor aflate pe rolul instanțelor în care deține calitatea de reclamant, solicitând admiterea recursului.

1.Excepția nulității recursului

Motivarea recursului se realizează, conform art. 487 alin. (1) din Codul de procedură civilă, prin însăși cererea de recurs, iar potrivit art. 489 alin. (1), recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (3), care se referă la motivele de ordine publică.

Legiuitorul a reglementat prin art. 486 din Codul de procedură civilă cerințele obligatorii care trebuie cuprinse în cererea de recurs, printre ele numărându-se și indicarea motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia din motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, raportat la motivul de nelegalitate invocat.

Față de faptul că nu constituie motiv de recurs orice nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, instanța de recurs poate examina numai acele critici privitoare la decizia atacată care pot fi încadrate în prevederile art. 488 C. proc. civ.

În speță, vă rugăm să observați că recurentul reclamant nu a încadrat nemulțumirile față de sentința recurată, și nici nu le-a dezvoltat, ci doar s-a limitat la a critica modul în care sunt aplicate dispozițiile Legii nr. 554 [544]/2001 de către instituții, o comparație între modul de instrumentare a dosarelor în care deține calitatea de reclamant precum și alte aspecte care nu reprezintă critici ale sentinței recurate și în consecință nu pot fi considerate motive de casare, neputând fi încadrabile în textul legal prevăzut în art. 488 din C. pr. civ. Prin urmare, în cuprinsul cererii de recurs dedusă judecății nu pot fi identificate veritabile critici la adresa deciziei pronunțate în fond și nici nu se demonstrează în ce constă nelegalitatea deciziei atacate, prin raportare la soluția pronunțată și la argumentele arătate de instanță în fundamentarea acesteia. 

Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că a motiva un recurs înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre cele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, raportat la motivul de nelegalitate invocat. Nu orice nemulțumire a unei părți cu privire la soluția pronunțată poate constitui motiv de recurs, instanța fiind ținută să examineze numai acele critici privitoare la decizia atacată care pot fi încadrate în prevederile dispozițiilor menționate.

Prin cererea de recurs, nu au fost arătate argumentele juridice pentru care instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată, în sensul că nu este criticată soluția Tribunalului București sub aspectul temeiurilor juridice și al caracterului nelegal al acesteia.

Având în vedere cele expuse mai sus, considerăm că este incidentă excepția nulității recursului pentru nemotivare și pe cale de consecință vă solicităm admiterea acesteia.

În cazul în care veți respinge excepția invocată, vă solicităm respingerea recursului ca nefondat.

Prin sentința recurată, Tribunalul în mod corect a reținut faptul că Memorandumul la care face referire recurentul-reclamant nu a fost întocmit de către Ministerul Culturii, ci de către secretarul de stat din cadrul Departamentului pentru Relații Interetnice din Guvernul României, iar Ministerul Culturii doar a formulat un simplu punct de vedere cu privire la statutul minorității aromânilor din România.

De asemenea, Biroul Minorități Naționale din cadrul Ministerului Culturii nu este abilitat să redacteze proiecte de legi sau să valideze, certifice sau să recunoască grupuri, minorități.

Menționăm faptul că instituția noastră a răspuns cererii recurentului-pârât, deși nu deține informațiile solicitate.

Raportat la toate aspectele prezentate, judecătorul fondului în mod temeinic și legal a statuat că cererea recurentului-reclamant a fost soluționată de minister conform Legii nr. 544/2001,a actualizată, și pe cale de consecință a respins acțiunea ca neîntemeiată.

În concluzie, având în vedere cele expuse mai sus, vă solicităm respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a Sentinței nr. 7014 din data de 17.10.2024, pronunțată de Tribunalul București, Secția II Contencios Administrativ și Fiscal.

În drept: ne întemeiem susținerile pe disp. art. 205 și urm. din NCPC, precum și pe celelalte dispoziții invocate în cuprinsul întâmpinării.

Probe: înscrisuri.

Solicităm judecarea cauzei și în lipsa noastră, conform prevederilor art. 411 alin. (2) din NCPC.

Depunem prezenta întâmpinare în 2 (două) exemplare, pentru comunicare.

NATALIA-ELENA INTOTERO

MINISTRUL INTERIMAR AL CULTURII

Nr. exemplar 3/3

Răspuns Întâmpinare Recurs 02.06.2025

Sediul materiei:

• Art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

• Art. 490 alin. (2) rap. la art. 471 alin. (6) C. proc. civ.

• Art. 83 alin.(3) coroborat cu art. 13 alin. (2) C. proc.civ.

• Art. XVII Legea nr. 2/2013

• Art. 148-151 C. proc. civ.

Instanţa Curtea de Apel București

Dosar nr. 22820/3/2023

Domnule Preşedinte,

Subsemnatul TEJA V. MARIUS VIRGIL, personal, (...) , (...), în calitate de parte recurent-reclamant, în dosarul nr. 22820/3/2023,

în contradictoriu cu intimata MINISTERUL CULTURII, cu sediul în municipiul București, bd. Unirii,  nr. 22, sector 3, prin reprezentant NATALIA ELENA INTOTERO, formulăm

RĂSPUNS LA ÎNTÂMPINARE

prin care solicităm instanţei să respingă excepţiile procesuale (de procedură şi de fond) invocate de intimat prin întâmpinare şi apărările pe fondul cauzei invocate de acesta, ca neîntemeiate.

În fapt, arătăm că excepţiile invocate de intimat prin întâmpinare sunt neîntemeiate pentru următoarele motive.

În primul rând, așa cum arătat în Răspunsul la Întâmpinare la Cererea de chemare în judecată, „răspunsul, la solicitarea mea în baza Legii 544/2001 înregistrată de pârât la 8 iunie 2023, acesta a fost trimis pe email la 16 aprilie 2024, deci după mai mult de 10 (zece) luni de la primirea cererii”, adică MC a încălcat în art. 7 din Legea 544/2001, la adresa web https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/31413 . Practic, MC a trimis răspunsul la cererea mea în baza Legii 544/2001 în aceeași zi în care a trimis Întâmpinarea la Tribunalul București. 

În Recurs, am dezvăluit „un „secret” referitor la aplicarea Legii 544/2001 de către instituțiile statului: acestea redactează pur și simplu un text ca răspuns la cerere, dar nu oferă și informațiile solicitate. În altă ordine de idei, instituțiile statului răspund „în litera legii”, dar nu răspund „în spiritul legii””. În prezentul dosar, în răspunsul la cererea în baza Legii 544/2001, MC se referă la Biroul Minorități Naționale din cadrul ministerului, care „nu are atribuții și competențe în redactarea unor proiecte de legi”, fără a comunica însă informațiile cerute: „să precizați direcția din Ministerul Culturii care a redactat Proiectul (2460/09.10.2007) Memorandumului Propunerea unor soluții concrete referitoare la statutul comunității aromânilor din România, aprobat în ședința de Guvern din 30 ianuarie 2008, și să-mi transmiteți documentele, legale și de altă natură, utilizate la redactarea proiectului.” 

În Sentința 7014/17.10.2024, Tribunalul București a reținut în mod corect art. 2 din Legea 544/2001, care definește în mod absolut („orice”) informația publică ca „orice informație care privește sau rezultă din activitățile unei autorități publice”, dar nu a aplicat corect acest articol, la adresa web https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/31413

De asemenea, Tribunalul București a reținut în mod corect art. 12 din Legea 544/2001, care stabilește cele 8 (opt) categorii de informații (a-g) care NU sunt publice, dar nu a aplicat corect acest articol, la adresa web https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/31413

De asemenea, instanța nu a luat în considerație Concluziile scrise din data de 2 octombrie 2024, când am invocat „autoritatea lucrului judecat” și „efectele lucrului judecat” în dosarul 21059/3/2023, în care Ministerul Educației a fost  condamnat de Tribunalul București (anexată la dosar) în baza unei solicitări similare în baza Legii 544/2001. Apoi, deoarece ME nu a înaintat recurs în termenul legal de 15 zile și nu a comunicat informațiile cerute în termenul legal de 30 de zile, am înaintat Cerere de executare silită și Tribunalul București a deschis dosarul 30534/3/2024. Adaug că, la 13.12.2024, instanța a condamnat ME la amendă (Sentința 10032/2024), iar ME a înaintat Recurs la 10.01.2025.

De asemenea, în Recurs am citat primele 5 (cinci paragrafe) din Memorandumul Guvernului din 30 ianuarie 2008, în care sunt menționate direcțiile din MC, ME, MAE și DRI care au contribuit redactarea documentului, folosindu-se termenii „experții”, „reprezentanții”, „ministerele” și „grupul de lucru”. Adaug că „grupul de lucru” al celor 4 (patru) instituții și-a început activitatea după ședința guvernului din 17 august 2006, menționată în Memorandum, și și-a încheiat-o la 3 octombrie 2007, conform datei de pe proiectul de Memorandum, deci a activat timp de 1 an și 2 luni.

Ca urmare, reiterez cererea unei sentințe în acest dosar pentru ca atunci când voi mai solicita informații în baza Legii 544/2001, Statul din România să știe că voi intenta proces în cazul va refuza din nou să-mi transmită informațiile cerute, iar judecătorul din respectivul proces va ști că pârâtul este un recidivist în cazul Legii 544/2001. Astfel, într-o zi bună, un jurist, poate chiar un judecător de contencios, va dispune de suficiente surse scrise pentru a redacta un studiu de caz având ca subiect încălcarea sistematică a Legii 544/2001 de către instituțiile Statului din România în raport cu ACELAȘI simplu cetățean petent.

Ca urmare, este cu totul și cu totul întâmplător că numele reclamantului în acest dosar este Marius Teja, deoarece adevăratul reclamant este Naționalitatea Armănă din România. De asemenea, este cu totul și cu totul întâmplător că numele pârâtului din acest dosar este Ministerul Culturii, deoarece adevăratul pârât este Statul din România. În consecință, o sentință favorabilă reclamantului din acest dosar va reprezenta începutul sfârșitului politicii de asimilare a Naționalității Armăne de către Statul din România.

În drept, ne întemeiem cererea pe dispoziţiile art. 471 alin. (6) C.proc.civ.

Anexez Sentința 10032/13.12.2024 a Tribunalului București în dosarul 30534/2/2024.

Depunem prezentul răspuns la întâmpinare într-un exemplar.

02 iunie 2025

Teja Marius

Concluzii scrise 21.01.2026

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

Secția a VIII a Contencios Administrativ și Fiscal

Dosarul 22820/3/2023

DOMNULE PREȘEDINTE

Subscrisul TEJA V. MARIUS VIRGIL, domiciliat în municipiul Constanța, (...), cu date de contact (email), (mobil), în calitatea de reclamant, formulez  următoarele 

CONCLUZII SCRISE

Invoc art. 430 „Autoritatea de lucru judecat” și 431 „Efectele lucrului judecat” din CPC, prin Hotărârea 2412/22.04.2024 a Secției II Contencios a Tribunalului București (https://portal.just.ro/3/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=300000001080141&id_inst=3 ) și Hotărârea 1117/15.05.2025 a Secției VIII Contencios Administrativ a Curții de Apel București (https://portal.just.ro/2/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=300000001080141&id_inst=2 ), în dosarul similar 21058/3/2023, deschis de mine împotriva Ministerului Afacerilor Externe, unul din cei patru co-autori ai Memorandumului „Propuneri concrete privind statutul comunității aromâne din România”, aprobat de Guvernul României la 30.01.2008. 

Ca urmare, prin adresa D1-1/2813/13.06.2025 MAE mi-a comunicat informațiile refuzate la solicitarea în baza Legii 544/2001, și anume: direcțiile din MAE care au contribuit la redactarea Memorandumului au fost Departamentul pentru Relațiile cu Românii de Pretutindeni, Direcția Generală pentru relațiile cu Românii de Pretutindeni și Direcția pentru Relații cu Românii din Vecinătate și din Balcani, precum și titlurile documentelor folosite de aceste direcții, adică Dicționar aromân: macedo-vlah (1997) de Matilda Caragiu Marioțeanu și Lingvistica integrală. Interviu cu Eugen Coșeriu (1996) de Nicolae Saramandu.

Atașez adresa MAE D1-1/2813/13.06.2025

Data

21 ianuarie 2026

Semnătura

Teja Marius

Încheiere Curtea de Apel București 19.01.2026

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA VIII CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR. 22820/3/2023

ÎNCHEIERE

Ședința publică din data de 19.01.2026

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Andreea Cristina BĂNICĂ TUDOR

JUDECĂTOR: Melania BĂJENAR

JUDECĂTOR: Paraschiva Nina GOGESCU

GREFIER: Cristina MANOLACHE

Pe rol, soluționarea recursului formulat de recurentul-reclamant Teja V. Marius Virgil împotriva Sentinței civile nr. 7104 din data de 17.10.2024, pronunțate de Tribunalul București – Secția II Contencios Administrativ și fiscal în dosarul 22820/3/2023, având ca obiect „comunicare informații de interes public (legea nr. 544/2001)”, în contradictoriu cu intimatul-pârât Ministerul Culturii.

La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea listei, nu se prezintă părțile.

Față de lipsa părților la apelul nominal, date fiind dispozițiile art. 119 alin. 4 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor de judecată, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 3243/22.12.2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 1254 bic din 27.12.2022, Curtea dispune reluarea dosarului la sfârșitul intervalului orar alocat pentru grupul de cauze din care face parte/listei de ședință.

La a doua strigare a cauzei în ședință publică, nu se prezintă părțile.

Grefierul de ședință referă asupra cauzei, învederând următoarele: - prim termen la judecata de recurs; - s-a solicitat judecata în lipsă.

Fiind solicitată judecata în lipsă și nefiind alte aspecte de discutat, Curtea rămâne în pronunțare pe: (i) excepția nulității, invocată de intimatul-pârât; (ii) recursul formulat în cauză.

CURTEA 

Având nevoie de timp pentru a delibera,

DISPUNE:

Amână pronunțarea la 30.01.2026.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, azi, 19.01.2026.

PREȘEDINTE

Andreea Cristina Bănică Tudor

JUDECĂTOR

Melania Băjenar

JUDECĂTOR

Paraschiva-Nina Gogescu

GREFIER

Cristina Manolache

Red./Tehnred. Gref. C. M./2 exemplare originale

Decizia Civilă 363/30.01.2026 Curtea de Apel București

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA VIII CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR. 22820/3/2023

DECIZIA CIVILĂ NR. 363

Ședința publică din data de 30.01.2026

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Andreea Cristina BĂNICĂ TUDOR

JUDECĂTOR: Melania BĂJENAR

JUDECĂTOR: Paraschiva Nina GOGESCU

GREFIER: Cristina MANOLACHE

Pe rol, soluționarea recursului formulat de recurentul-reclamant Teja V. Marius Virgil împotriva Sentinței civile nr. 7104 din data de 17.10.2024, pronunțate de Tribunalul București – Secția II Contencios Administrativ și fiscal în dosarul 22820/3/2023, având ca obiect „comunicare informații de interes public (legea nr. 544/2001)”, în contradictoriu cu intimatul-pârât Ministerul Culturii.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 19.01.2026, fiind consemnate în încheierea de la acea dată (încheiere care face parte din prezenta hotărâre), când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea până la data de 30.01.2026.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința nr. 7014 din data de 17.10.2024 pronunțată de Tribunalul București – Secția II Administrativ Contencios și Fiscal, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul Teja V. Marius Virgil împotriva pârâtului Ministerul Culturii.

Împotriva hotărârii anterior menționate a formulat recurs reclamantul Teja V. Marius Virgil, arătând, în esență, următoarele:

În mod eronat, Tribunalul a reținut că Memorandumul aprobat de Guvernul României la 30 ianuarie 2008 „nu a fost întocmit de Ministerul Culturii, ci de secretarul de stat din Departamentul pentru relații interetnice din Guvernul României, iar ministrul Culturii și Cultelor a formulat un simplu punct de vedere”, dar de fapt pe proiectul de document cu antetul DRI, elaborat la 3 octombrie 2007, se menționează pe prima pagină „de la” cu  semnăturile șefilor celor patru instituții implicate, DRI, MAE, MC și ME și „aprobat” de prim-ministru.

Tribunalul nu a luat în considerație cinci pasaje din Memorandum (anexat la Cererea de chemare în judecată), în care direcțiile din cele patru instituții care au luat parte la redactarea documentului apar cu denumirea de „reprezentanți” și „experți”: „în cadrul ședinței Guvernului din data de 17 august 2006 au fost dezbătute aspectele cuprinse în Nota privind unele probleme referitoare la comunitatea aromânilor din România, notă redactată [de DRI] ca urmare a solicitării asociației „Comunitatea Aromână din România” de recunoaștere ca minoritate etnică a comunității aromânilor din România.

Existența în rândul comunității aromânilor din România a unei fracțiuni – reprezentată de asociația menționată care solicită recunoașterea comunității aromânilor ca minoritate națională a determinat organizarea unei dezbateri între ministerele implicate. În rândul comunității aromânilor din România există asociații și fundații care au exprimat o părere contrară asociației „Comunitatea Aromână din România”, protestând cu argumente față de demersurile inițiate de aceasta.

În urma dezbaterilor din cadrul ședinței de Guvern s-a decis elaborarea de către reprezentanții Ministerului Afacerilor Externe, al Ministerului Culturii și Cultelor, ai Ministerului Educației și Cercetării, precum și ai Departamentului de Relații Interetnice, a unui memorandum privind soluții concrete referitoare la statutul comunității aromânilor din România.

În acest sens a fost constituit un grup de lucru. Experții ministerelor menționate au prezentat opiniile acestora referitoare la statutul acestei comunități, precum și implicarea acestor instituții în acțiuni de susținere financiară a manifestărilor culturale organizate de asociații și fundații ale aromânilor din România.

Ca urmare a dezbaterilor din cadrul grupului de lucru și având în vedere argumentele de ordin legal prezentate în nota supusă dezbaterii Guvernului în ședința din 17 august 2006, ministerele implicate au căzut de acord că reprezentanții asociației „Comunitatea Aromână din România” nu au îndreptățirea de a obține statutul de minoritate națională pentru comunitatea aromânilor din România, și nu au adus argumente legale convingătoare în susținerea acestui demers.” Sublinierile boldate îmi aparțin.

Ca urmare, ultimul din cele cinci paragrafe contrazic afirmația intimatului-pârât, preluată de Tribunal, că Biroul Minorități din cadrul MC „nici nu este abilitat să redacteze proiecte de legi sau să valideze, certifice sau să recunoască unele grupuri sau comunități ca fiind minorități naționale”.

De asemenea, în pofida faptului că a amânat pronunțarea sentinței cu două săptămâni pentru deliberări, Tribunalul București nu a luat în considerație concluziile scrise ale recurentului-reclamant din 2 octombrie 2024 în care menționa autoritatea de lucru judecat în procesul cu Ministerul Educației, prin raportare la dosarul 21059/3/2023.

A menționat recurentul că legătura dintre cele două dosare este evidentă și, prin urmare, înțelege să invoce dispoz. art. 430 și 431 Cpc. 

În drept, au fost invocate dispoz. art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ

La data de 09.05.2026, intimatul-pârât Ministerul Culturii a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, iar în subsidiar respingerea recursului ca nefondat.

În susținerea excepției nulității recursului, intimatul-pârât a arătat că recurentul reclamant nu a încadrat nemulțumirile față de sentința recurată, și nici nu le-a dezvoltat, ci doar s-a limitat la a critica modul în care sunt aplicate dispozițiile Legii nr. 554 [544]/2001 de către instituții, o comparație între modul de instrumentare a dosarelor în care deține calitatea de reclamant precum și alte aspecte care nu reprezintă critici ale sentinței recurate și în consecință nu pot fi considerate motive de casare, neputând fi încadrabile în textul legal prevăzut în art. 488 din C. pr. civ. Prin urmare, în cuprinsul cererii de recurs dedusă judecății nu pot fi identificate veritabile critici la adresa deciziei pronunțate în fond și nici nu se demonstrează în ce constă nelegalitatea deciziei atacate, prin raportare la soluția pronunțată și la argumentele arătate de instanță în fundamentarea acesteia. 

Prin cererea de recurs, nu au fost arătate argumentele juridice pentru care instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată, în sensul că nu este criticată soluția Tribunalului București sub aspectul temeiurilor juridice și al caracterului nelegal al acesteia.

În ceea ce privește caracterul nefondat al recursului formulat, Tribunalul în mod corect a reținut faptul că Memorandumul la care face referire recurentul-reclamant nu a fost întocmit de către Ministerul Culturii, ci de către secretarul de stat din cadrul Departamentului pentru Relații Interetnice din Guvernul României, iar Ministerul Culturii doar a formulat un simplu punct de vedere cu privire la statutul minorității aromânilor din România.

De asemenea, Biroul Minorități Naționale din cadrul Ministerului Culturii nu este abilitat să redacteze proiecte de legi sau să valideze, certifice sau să recunoască grupuri, minorități.

Menționează faptul că a răspuns cererii recurentului-pârât, deși nu deține informațiile solicitate.

Raportat la toate aspectele prezentate, judecătorul fondului în mod temeinic și legal a statuat că cererea recurentului-reclamant a fost soluționată de minister conform Legii nr. 544/2001,a actualizată, și pe cale de consecință a respins acțiunea ca neîntemeiată.

În drept, au fost invocate disp. art. 205 și urm. Cpc. 

În dovedire, a fost solicitată încuviințarea probei cu înscrisuri.

În raport de dispoz. art. 248 Cpc, analizând cu prioritate excepția nulității recursului invocată de intimatul-pârât prin întâmpinare, Curtea reține următoarele:

Potrivit art. 489 alin. 2 Cpc, recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 Cpc, iar potrivit art. 486 alin. 1 lit. d) din același act normativ, cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse într-un memoriu separat.

Recursul se motivează, conform art. 487 alin. 1 Cpc, prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs; motivele de nelegalitate sunt prevăzute limitativ în art. 488 pct. 1-8 din Codul de procedură civilă.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs, prin indicarea unuia din motivele prevăzute limitativ de art. 488 Cpc, iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, raportat la motivul de nelegalitate invocat.

Mai mult, în condiții în care recursul reprezintă o cale de atac, Curtea reține că motivarea recursului prin prisma motivului de casare invocat, trebuie să vizeze raționamentul logico-juridic aplicat de instanța data pronunțării hotărârii recurate, iar nu aspecte factuale sau juridice noi, neinvocate și în mod logic neanalizate.

În speță, Curtea constată că recurentul-reclamant a invocat motivele de casare prevăzute de dispoz. art. 488 alin. 1 pct. 6 și 8, care vizează nemotivarea hotărârii recurate sau motivarea contradictorie sau străină naturii cauzei, respectiv încălcarea sau aplicarea greșită de instanță a normelor de drept material.

În dezvoltarea acestor motive de casare, recurentul-reclamant a arătat că prima instanță nu ar fi avut în vedere notele scrise depuse de acesta prin care invoca autoritatea de lucru judecat prin raportarea la hotărârea pronunțată în dosarul 20159/3/2023. Pe de altă parte, din argumentele dezvoltate de recurent, rezultă și că instanța fondului ar fi aplicat în mod eronat normele de drept material în reținerea faptului că intimatul-pârât nu ar fi autor al Memorandumului aprobat de Guvernul României la 30.01.2008.

Pe cale de consecință, Curtea reține că recurentul-reclamant a indicat și dezvoltat motivele de casare pe care își întemeiază cererea de recurs, luând în considerare raționamentul juridic devoalat în cuprinsul hotărârii recurate, motiv pentru care va respinge excepția nulității cererii de recurs invocată de intimatul-pârât prin întâmpinare, ca neîntemeiată.

Analizând cererea de recurs prin raportare la criticile formulate, având în vedere actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:

În ceea ce privește lipsa analizei primei instanțe cu privire la autoritatea de lucru judecat invocată de recurentul-reclamant prin raportare la hotărârea pronunțată în dosarul 21059/3/2023, se observă cu titlu prioritar că, la termenul din data de 02.10.2024, Tribunalul a luat act de aspectele învederate prin concluziile scrise depuse la respectivul termen de judecată inclusiv sub aspectul invocării efectelor autorității de lucru judecat. Cu toate acestea, din examinarea considerentelor hotărârii recurate, Curtea constată că prima instanță nu a analizat susținerile recurentului-reclamant.

Din coroborarea dispoz. art. 22 alin. 6 și art. 425 alin. 1 lit. b Cpc., rezultă că instanța are obligația de a examina în mod efectiv susținerile esențiale ale părților și de a expune motivele pentru care le admite sau le înlătură.

Lipsa analizei incidenței autorității de lucru judecat echivalează cu o nemotivare a hotărârii sub un aspect esențial al cauzei.

În consecință, Curtea constată că hotărârea recurată este afectată de un viciu de nelegalitate constând în nemotivarea înlăturării autorității de lucru judecat, ceea ce atrage incidența art. 488 alin. 1 pct. 6 Cpc., motiv pentru care în raport de dispoz. art. 496 alin. 1 Cpc., va admite recursul și va casa hotărârea recurată.

În rejudecată, cu referire la autoritatea de lucru judecat invocată de către reclamant, Curtea reține că potrivit art. 430 alin. 1 Cpc – hotărârea judecătorească ce soluționează în tot sau în parte fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra unui incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată.

Astfel, din punct de vedere procesual, autoritatea de lucru judecat îndeplinește două funcții: una de excepție și alta de prezumție.

Excepția autorității de lucru judecat are la bază regula că acțiunea nu poate fi judecată decât o singură dată și impune condiția identității de acțiune, care, potrivit legii, reclamă același obiect, aceeași cauză și aceleași părți, această excepție, prin efectul ei negativ interzicând judecarea repetată a aceleiași pricini.

În ceea ce privește efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, Curtea reține că prezumția puterii de lucru judecat are la bază regula că o hotărâre judecătorească definitivă nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre.

Altfel spus, pentru a se invoca obligativitatea unei hotărâri judecătorești definitive privind soluționarea unei probleme juridice nu este necesară existența triplei identități de părți, cauză și obiect, ci este necesară doar probarea identității între problema soluționată definitiv și problema dedusă judecății, instanța de judecată fiind ținută să dea aceeași dezlegare chestiunii juridice identice deduse judecății, deoarece, în caz contrar, s-ar ajunge la situația încălcării componentei res judicata a lucrului deja judecat.

Curtea reține că recurentul-reclamant se prevalează de efectul pozitiv al autorității de lucru judecat prin raportare la Sentința civilă nr. 2941/2024 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. 21059/3/2023.

Din examinarea hotărârii anterior menționate, Curtea reține că nu există identitate între aspectul juridic tranșat în cadrul respectivului dosar și dosarul de față.

În acest sens, remarcă că în cadrul dosarului nr. 21059/3/2023, instanța a analizat refuzul Ministerului Educației de comunicare a informațiilor solicitate de recurent prin cererea din data de 30.05.2023 vizând direcția din Ministerul Educației care a redactat Proiectul (2460/09.10.2007) Memorandumul Propunerea unor soluții concrete privind statutul comunității aromânilor din România, aprobat în ședința de Guvern din 30 ianuarie 2008 și transmiterea documentelor legale și de altă natură, utilizate la redactarea proiectului.

În cauza de față, recurentul-reclamant a supus analizei instanței de judecată refuzul Ministerului Culturii de a răspunde la cererea sa din data de 31.05.2023, prin care solicita a i se comunica Direcția din cadrul acestei instituții care a redactat Proiectul (2460/09.10.2007) Memorandumul Propunerea unor soluții concrete privind statutul comunității aromânilor din România, aprobat în ședința de Guvern din 30 ianuarie 2008 și transmiterea documentelor legale și de altă natură, utilizate la redactarea proiectului.

Curtea constată că solicitările de comunicare de informații formulate de recurentul-reclamant vizează instituții diferite și direcții diferite din cadrul acestora. Chiar dacă solicitările recurentului-reclamant vizează în concret comunicarea de informații cu privire la același Proiect (2460/09.10.2007), Curtea reține că eventualul refuz de comunicare reprezintă un fapt strâns legat de comportamentul fiecărei autorități sau instituții publice emitente, aspectele tranșate în cadrul unei hotărâri anterioare neputând fi opuse cu autoritate de lucru judecat.

Aceleași considerente sunt avute în vedere de Curte inclusiv prin raportare la Decizia civilă nr. 1117/15.05.2025 pronunțată în dosarul nr. 21058/3/2023 și care viza o cerere de comunicare informații transmisă către Ministerul Afacerilor Externe.

În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea reține că dispoz. art. 2 lit. b din Legea nr. 544/2001 definesc informația de interes public ca fiind orice informație care privește activitățile sau rezulta din activitățile unei autorități publice sau instituții publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informației.

Din examinarea dispoziției legale antemenționate, rezultă că pentru a fi calificată informația ca fiind de interes public, trebuie ca aceasta fie să privească activitatea unei autorități sau instituții publice sau instituții publice, fie să rezulte din activitatea unei autorități sau instituții publice.

Se observă așadar din cuprinsul dispozițiilor art. 2 lit. b din Legea 544/2001, că deținerea sau nu a calității de emitent a informațiilor de către autoritatea sau instituție publică nu prezintă o condiție premisă în calificarea informației solicitate ca fiind de interes public. 

Curtea constată de altfel că nici pârâtul nu contestă că informațiile solicitate de reclamant prin cererea din data de 31.05.2023 nu ar avea legătură cu activitatea acestuia, aspect ce rezultă de altfel cu evidență câtă vreme cererea reclamantului privește structura organizatorică și atribuțiile Ministerului Culturii.

Prin apărările formulate, pârâtul a menționat de asemenea că ar fi răspuns cererii reclamantului, făcând trimitere în acest sens la răspunsul comunicat reclamantului la data de 16.04.2024 (f. 33-34 dosar fond).

Din examinarea conținutului răspunsului comunicat la data de 16.04.2026, Curtea constată că pârâtul a transmis reclamantului că Biroul Minorităților Naționale din cadrul Ministerului Culturii nu este abilitat să redacteze proiecte de legi sau să valideze, certifice sau să recunoască grupuri, minorități, făcând ulterior aprecieri cu caracter generic referitoare la proiectele derulate. 

Comunicarea emisă de pârât nu răspunde însă la solicitările concrete și punctuale ale reclamantului, respectiv de a i se comunica Direcția din cadrul acestei instituții care a redactat Proiectul (2460/09.10.2007) Memorandumul Propunerea unor soluții concrete privind statutul comunității aromânilor din România, aprobat în ședința de Guvern din 30 ianuarie 2008 și transmiterea documentelor legale și de altă natură, utilizate la redactarea proiectului.

În acest sens, se observă că pârâtul s-a limitat a face mențiuni cu privire la o structură din cadrul acestuia (respectiv Biroul Minorităților Naționale), chiar dacă reclamantul nu a solicitat punctual a afla informații cu privire la această structură și, în condițiile în care nu s-a invocat și nici nu s-a dovedit că Biroul Minorităților Naționale ar fi unica structură care ar funcționa în cadrul Ministerului.

Curtea reține că răspunsul autorității/instituției trebuie să reflecte și să vizeze conținutul cererii de comunicare informații formulate, un răspuns formal și străin de conținutul cererii adresate echivalând cu un refuz de comunicare a relațiilor solicitate.

Având în vedere toate cele mai sus arătate, în rejudecare, Curtea va obliga pârâtul să comunice reclamantului informațiile solicitate prin cererea din data de 31.05.2023.

Curtea va admite în parte cererea, în condițiile în care reține ca neîntemeiată solicitarea de fixare a unui termen în cadrul căruia să fie comunicate în scris informațiile solicitate, acest termen fiind stipulat prin dispoz. art. 24 alin. 1 din Legea nr. 544/2001, neimpunându-se stabilirea unui termen distinct de termenul legal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge excepția nulității recursului invocată de intimatul-pârât prin întâmpinare, ca neîntemeiată.

Admite recursul formulat de recurentul-reclamant Teja V. Marius Virgil, cu domiciliul în Constanța (...), județ Constanța, împotriva Sentinței Civile nr. 7014 din 17.10.2024, pronunțate de Tribunalul București – Secția II Contencios administrativ și fiscal în dosarul 22820/3/2023, în contradictoriu cu intimatul-pârât Ministerul Culturii, cu sediul în București, Bd. Unirii, nr. 22, sector 3.

Casează hotărârea recurată și în rejudecare:

Admite în parte cererea.

Obligă pârâtul să comunice reclamantului informațiilor solicitate prin cererea din data de 31.05.2023.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei, azi 30.01.2026.

PREȘEDINTE Andreea Cristina Bănică Tudor

JUDECĂTOR Melania Bejenar

JUDECĂTOR Paraschiva-Nina Gogescu

GREFIER Cristina Manolache

Red./Tehnored. Jud. B. T. A. C. / 2 exemplare / 03.06.2026

Judecător fond Bogdan Daniela-Georgeta / Tribunalul București – S2 CAF.

Adresa MC 2185/17.02.2026 pentru aplicarea Deciziei Civile 363/30.01.2026

MINISTERUL CULTURII

SECRETAR DE STAT 

Nr. 2185/17.02.2026

Domnului Marius Virgil TEJA

Email: (...)

Ref.: punerea în executare a Deciziei Civile 363/30.01.2026, care a fost pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul 22820/3/2023.

Stimate domnule Teja

Având în vedere Decizia Civilă 363/30.01.2026 pronunțată de Secția VIII Contencios Administrativ și Fiscal, precum și punctul de vedere exprimat de structura de specialitate, vă comunicăm următoarele:

„După cum se menționează și în textul hotărârii Tribunalului București, Ministerul Culturii a răspuns solicitării dvs., furnizând datele și informațiile aflate în competența și aria sa de activitate, respectiv, măsuri administrative și sprijin financiar unor proiecte culturale înaintate de asociații ale comunității aromânilor. Procedurile birocratice în acest sens au fost îndeplinite de Biroul Minorități Naționale, care, prin activitatea acestuia, asigură respectarea și promovarea libertăților și drepturilor fundamentale consacrate de Constituția României, precum și de tratatele și convențiile internaționale semnate și ratificate de România.

Biroul Minorități Naționale nu are atribuții și competențe în redactarea de proiecte de legi, nici în validarea, certificarea sau recunoașterea unor grupuri ca fiind minoritate națională, iar finanțările nerambursabile pe care le propune și susține se fac strict cu respectarea prevederilor legale și a criteriilor de eligibilitate pentru un proiect cultural cu incidență pe promovarea patrimoniului cultural, a limbii materne, a tradițiilor, dar și a expresiilor contemporane ale minorităților etnice istorice din România. Orice document administrativ este asumat prin semnătură de fiecare conducător de departament sau de ministru, iar redactarea acestuia se face în conformitate.

Astfel, Ministerul Culturii nu a inițiat și nici nu a redactat documentul menționat și solicitat de dumneavoastră. Ministerul Culturii a transmis puncte de vedere, măsuri și propuneri concrete pe baza opiniilor avizate și a argumentelor științifice, istorice și lingvistice formulate de instituții de cultură, istorie și civilizație consacrate ca foruri superioare de cultură, competență și experiență.

Demersul formulării unui răspuns complet și competent la solicitările și reproșurile unei părți a comunității aromânilor din România a fost coordonat de Secretarul de Stat din Departamentul pentru Relații Interetnice din cadrul Guvernului României, de la acea vreme. Memorandumul a survenit ca urmare a unor petiții formulate de o parte a comunității aromâne din România, care solicita statului român să îi acorde statutul de minoritate națională.

Totodată, în cadrul acestor demersuri, a fost invocată ideea că drepturile aromânilor de a studia în dialectul aromân și de a beneficia de susținere a activităților specific culturale nu sunt respectate de statul român.

Prin urmare, s-au solicitat puncte de vedere, argumente științifice, propuneri și măsuri concrete privind programe și proiecte culturale prin care Ministerul Culturii să poată susține specificitatea comunității aromâne din România.

De altfel, documentul aprobat în ședința din data de 30.01.2008, are ca temă Propunerea unor soluții concrete privind statutul comunității aromânilor din România.

Anexăm copii ale corespondenței din acea perioadă cu Academia România, cu Vicepreședintele Academiei Române, acad. Dan Berindei, Muzeul Național de Istorie, Societatea de Cultură Macedo-Română, reprezentată de academician Matilda Caragiu-Marioțeanu, profesorul Hristu Cândroveanu, prof. Dr. Gheorghe Zbuchea și Ion Caramitru.

Ministerul Culturii a formulat și a transmis note și puncte de vedere pe baza acestor opinii avizate ale instituțiilor consacrate de cultură în cadrul dezbaterilor din ședințele de guvern, unde s-a decis elaborarea unui Memorandum privind soluții concrete referitoare la statutul comunității aromânilor și constituirea unui grup de lucru, precum și implicarea reprezentanților Ministerului Afacerilor de Externe, ai Ministerului Culturii și Cultelor, ai Ministerului Educației și Cercetării, precum și ai Departamentului pentru Relații Interetnice.

Totodată, ministerele implicate au propus măsuri concrete și de susținere financiară pentru proiectele privind păstrarea conservarea, dezvoltarea și introducerea în circuitul național și european a valorilor și patrimoniul armânesc.

În cadrul Ministerul Culturii, ca urmare a refacerii succesive a organigramei, conducerea ministerului a repartizat pentru a îndeplini procedurile administrative privind acordarea de sprijin financiar proiectelor culturale ale asociațiilor aromânilor Direcției Creație Contemporană, Diversitate Culturală, ulterior Direcției Relații Internaționale și Interculturalitate, apoi Serviciului Minorități Naționale, devenit Biroul Minorități Naționale și, în prezent, Compartimentul Minorități Naționale.

Susținerea financiară s-a realizat cu respectarea procedurilor și criteriilor legale, avându-se în vedere diversitatea culturală, specificul etno-cultural și Recomandarea 1333/1997 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei privind păstrarea și protejarea identității, limbii și culturi aromânilor.

Cu stimă,

Diana Ștefana BACIUNA

SECRETAR DE STAT

Adresa SGG 04.02.2008 către MC

GUVERNUL ROMÂNIEI

SECRETARIATUL GENERAL AL GUVERNULUI

olograf (Cabinet Secretar de Stat Demeter Andras 05.02.2008)

olograf (D6CCDC / SDC 18.02.08)

ștampilă D/123/CZ Data 04.02.2008

ștampilă Nr. 346/AI/ Data 04.02.2008

ștampilă Nr. 543/DGCCDC 19.II.2008

ștampilă Nr. 243/DAI Data 05.02.2008

MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR

Domnului ministru Adrian Iorgulescu

Vă comunicăm faptul că în ședința Guvernului din data de 30 ianuarie 2008 a fost aprobat Memorandumul cu tema: Propunerea unor soluții concrete privind statutul comunității aromânilor din România.

Cu stimă, 

Secretar General

Ilie Bolojan

Memorandumul aprobat de Guvern la 30 ianuarie 2008

2460

9.10.2007 (ștampilă)

GUVERNUL ROMÂNIEI

DEPARTAMENTUL PENTRU RELAȚII INTERETNICE 

SECRETAR DE STAT

APROB

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

PRIM-MINISTRU (semnătură și ștampilă)

MEMORANDUM

De la 

Domnul Attila Marko 

Secretar de stat

Departamentul pentru Relații Interetnice (semnătură și ștampilă)

Domnul Adrian CIOROIANU

Ministrul Afacerilor Externe (semnătură și ștampilă)

Domnul Cristian ADOMNIȚEI

Ministrul Educației, Cercetării și Tineretului (semnătură și ștampilă)

Domnul Adrian IORGULESCU

Ministrul Culturii și Cultelor (semnătură și ștampilă)

Cu observații

Temă: Propunerea unor soluții concrete referitoare la statutul comunității aromânilor din România

În cadrul ședinței Guvernului din data de 17 august 2006 au fost dezbătute aspectele cuprinse în Nota privind unele probleme referitoare la comunitatea aromânilor din România, notă redactată ca urmare a solicitării asociației „Comunitatea Aromână din România” de recunoaștere ca minoritate etnică a comunității aromânilor din România.

Existența în rândul comunității aromânilor din România a unei fracțiuni – reprezentată de asociația menționată care solicită recunoașterea comunității aromânilor ca minoritate națională a determinat organizarea unei dezbateri între ministerele implicate. În rândul comunității aromânilor din România există asociații și fundații care au exprimat o părere contrară asociației „Comunitatea Aromână din România”, protestând cu argumente față de demersurile inițiate de aceasta.

În urma dezbaterilor din cadrul ședinței de Guvern s-a decis elaborarea de către reprezentanții Ministerului Afacerilor Externe, al Ministerului Culturii și Cultelor, ai Ministerului Educației și Cercetării, precum și ai Departamentului de Relații Interetnice, a unui memorandum privind soluții concrete referitoare la statutul comunității aromânilor din România.

În acest sens a fost constituit un grup de lucru. Experții ministerelor menționate au prezentat opiniile acestora referitoare la statutul acestei comunități, precum și implicarea acestor instituții în acțiuni de susținere financiară a manifestărilor culturale organizate de asociații și fundații ale aromânilor din România.

Ca urmare a dezbaterilor din cadrul grupului de lucru și având în vedere argumentele de ordin legal prezentate în nota supusă dezbaterii Guvernului în ședința din 17 august 2006, ministerele implicate au căzut de acord că reprezentanții asociației „Comunitatea Aromână din România” nu au îndreptățirea de a obține statutul de minoritate națională pentru comunitatea aromânilor din România, și nu au adus argumente legale convingătoare în susținerea acestui demers.

În susținerea opiniei noastre aducem următoarele argumente de ordin științific:

Academia Română susține că „aromânii aparțin și ei românității și fac parte din trupul romanității orientale, ca și românii din spațiul dacic. Distanța și separarea lor, prin alte etnii, de trupul principal al românității a dus la formarea dialectului aromân, ca dialect al limbii române. (…)

Academia Română nu poate fi de acord cu recunoașterea unei ramuri ca minoritate națională.”

Conform specialiștilor în lingvistică de la Academia Română „Aromânii nord – și sud-dunăreni sunt români, cu specifică lor dialectal, folclor și etnografic. Așadar, nu există temei științific în baza căruia, pe teritoriul României, aromână să fie considerată limbă maternă și, prin urmare, populația care o vorbește să învețe acest dialect.”

Din punct de vedere cultural, această comunitate are dreptul să dorească să se exprime în dialectal moștenit de la înaintași, să conserve și să asigure păstrarea nealterată a elementelor de etnografie și folclor specifice. Cercetătorii specializați în istoria limbii și dialectologie nu acceptă caracterizarea aromânei ca limbă diferită de limba română, ci, în mod argumentat, o situează în cadrul dialectelor limbii române. 

Domnul academician Marius Sala consider că aromâna este un dialect al limbii române și nu poate fi limbă diferită de română pentru vorbitorii de pe teritoriul României. Aromâna este un idiom, variantă a limbii române, dezvoltată în situație identică celorlalte limbi care sunt vorbite de către comunitățile etnice. Prin urmare, aromâna nu este un dialect al limbii române. Din perspectivă istorică, aromâni sunt considerați de lingviștii români ca fiind o ramură sudică a poporului român, despărțită de trunchiul principal, aflat pe teritoriul Daciei istorice, prin interpunerea populației migratoare.

Conform afirmațiilor făcute de specialiști în dialectologie, „Aromânii sunt români și vorbesc un dialect românesc.” (Hristu Cândroveanu)

În aceeași ordine de idei, Muzeul Național de Istorie a României, consider că „limba română și poporul roman s-au format în spațiul aflat la nord și la sud de Dunăre. (…) Aromânii sunt cei dintâi români amintiți în istorie, încă din vremea cronicarilor bizantini, în secolul al X lea. (…) Atât în sudul Peninsulei Balcanice cât și la nordul Dunării, în Dacia, s-au vorbit și se vorbesc și astăzi patru dialecte înfrățite: daco-român, la nordul și de-a lungul Dunării, de o parte și de alta a fluviului, apoi cel aromân, cel megleno-român și cel istro-român, dialectul aromân mai purtând denumirea de macedo-român.”

Ca urmare a argumentelor expuse, Muzeul Național de Istorie a României consider inoportună acordarea pentru comunitatea aromânilor din România a statutului de minoritate națională, „această comunitate fiind legată de populația românească prin istorie, limbă, cultură, tradiții și obiceiuri.”

Argumente de ordin legal:

Caracterul de minoritate națională reprezintă dreptul membrilor unui grup de a-și exprima în mod liber identitatea etnică și pe cale de consecință presupune apartenența acestui grup la o categorie diferită de cea a majorității. Astfel, desi membrii comunității aromânilor din România își exprimă în mod legal și corect identitatea etnică, acest grup nu este diferit de majoritate, potrivit argumentelor de ordin științific invocate.

Autoritățile române recunosc comunității aromânilor dreptul de a se exprima în dialectul moștenit, precum și de a-și păstra nealterate elementele culturale.

Orice persoană are libertatea de a-și declara identitatea așa cum o consideră. Este cunoscut faptul că persoanele care se declară „sași”, „șvabi”, „secui”, „maghiari”, „romi”, „țigani” aparțin de fapt comunităților germane, maghiară și romă. În mod similar, persoane care aparțin comunității aromânilor care solicită statutul de minoritate națională aparțin comunității românești.

În opinia organizațiilor aromânilor care se consideră români, un demers legislativ în sensul trecerii aromânilor în categoria minorităților naționale recunoscute în România ar fi profund ofensator pentru aceștia.

Articolul 3 din Convenția – cadru pentru protecția minorităților naționale, încheiată la Strasbourg la 1 februarie 1995, ratificată de România prin Legea nr. 33/1995 recunoaște oircărei persoane care aparține unei minorități naționale, dreptul de a allege liber dacă să fie sau nu ca atare. Alegerea acestei opțiuni nu implică dreptul unui individ de a alege arbitrar să aparțină vreunei minorități naționale. „Alegerea subiectivă a individului este inseparabilă legată de criterii obiective, relevante pentru identitatea persoanei.” (Raport explicativ la Convenția cadru)

Având în vedere argumentele expuse, considerăm că acordarea statutului de minoritate națională comunității aromânilor din România nu este posibilă.

Ministerele implicate propun următoarele măsuri:

Ministerul Educației și Cercetării (MEC) a venit în întâmpinare în întâmpinarea dorinței vorbitorilor dialectului aromân de a-l conserva, împreună cu elemente specifice de folclor și etnografie. Astfel, MEC a considerat că dialectul aromân se poate studia în școală în cadrul unui curs optional, pe baza unei programe. În consecință, MEC a aprobat realizarea unei programe de curs optional pentru elevii claselor II-XII/XIII care își exprimă această opțiune, predat de cadre didactice abilitate. Programa menționată a fost elaborată în cadrul unui grup de lucru alcătuit din profesori metodiști români și aromâni, inspector de specialitate, specialiști ai Consiliului Național pentru Curriculum, din cadrul Institutului de Științe ale Educației. Inițiativa MEC a fost refuzată de reprezentanții asociației „Comunitatea Aromână din România”. 

MEC susține introducerea în planul de învățământ a orelor de istorie, de civilizație și de cultură aromână numai în regim de cursuri opționale (conform Ordinului ministrului educației și cercetării nr. 3449/1999).

Ministerul Culturii și Cultelor s-a implicat și se va implica direct prin instituțiile sale în păstrarea, conservarea, dezvoltarea și introducerea în circuitul național și European a valorilor și patrimoniului cultural armânesc, purtător al unei culture și tradiții distincte. Astfel, a sprijinit și avizat favorabil inițiativa Fundației „Mușeata Armână” din comuna Mihail Kogălniceanu, județul Constanța, - Muzeul „Gheorghe Celea” – unde sunt expuse circa 1465 exponate ce ilustrează obiceiurile și meșteșugurile tradiționale ale aromânilor; Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” organizează anual, la sediul său, întâlnirea comunităților aromâne din întreg spațiul românesc și elaborează un repertoriu al colecțiilor de obiecte aparținând aromânilor aflate în patrimoniul propriu, ca rezultat al unor cercetări de teren și de arhivă laborioase; formațiile artistice de folclor aromân au fost prezente pe scenele festivalurilor interetnice, finanțate de Ministerul Culturii și Cultelor, precum PROETNICA de la Sighișoara, fiind primite în calitate de asociații etno-culturale.

De asemenea, a acordat subvenții pentru apariția revistelor „Armânimea” (sic!) și „Deșteptarea Aromânilor” a Fundației „Dimândarea părintească”.

Începând din anul 2006, subvenționarea oricărei publicații culturale, deci și a revistelor „Armânimea” și „Deșteptarea Aromânilor” se va face prin Administrația Fondului Cultural Național. Totodată, editorii pot depune cerere de participare la Programul Național de Achiziție de Cărți și Abonamente la reviste, programul anual al Ministerului Culturii și Cultelor.

Ministerul Afacerilor Externe sprijină și va sprijini în continuare, prin intermediul Departamentului pentru Românii de Pretutindeni comunitățile de origine română din diferite, printre care și pe cele ale aromânilor, ca fiind parte a diasporei românești.

Prin urmare, nu se poate admite că această comunitate poate fi considerată minoritate națională și tratată ca atare pe teritoriul României.

MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR

Observațiile Ministerului Culturii și Cultelor la Memorandumul având ca temă „Propunerea unor soluții concrete referitoare la statutul comunității aromânilor din România”

„Ministerul Culturii și Cultelor s-a implicat și se va implica direct și prin instituțiile sale în păstrarea, conservarea, dezvoltarea și introducerea în circuitul national și European a valorilor și patrimoniului cultural armânesc, purtător al unei culturi și tradiții distincte. Astfel, a sprijinit și avizat favorabil inițiativa Fundației „Mușeata Armână” din comuna Mihail Kogălniceanu, județul Constanța, privind înființarea muzeului aromânilor – Muzeul „Gheorghe Celea” – unde sunt expuse circa 1465 exponate ce ilustrează obiceiurile și meșteșugurile tradiționale ale aromânilor; Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” organizează anual, la sediul său, întâlnirea comunităților aromâne din întreg spațiul românesc și elaborează un repertoriu al colecțiilor de obiecte aparținând aromânilor aflate în patrimoniu propriu, ca rezultat a unor cercetări de teren și de arhivă laborioase; formațiile artistice de folclor aromân au fost prezente pe scenele festivalurilor interetnice, finanțate de Ministerul Culturii și Cultelor, precum PROETNICA de la Sighișoara, fiind primate în calitate de asociații etno-culturale.

De asemenea, a acordat subvenții pentru apariția revistelor „Armânimea” și „Deșteptarea Aromânilor” a Fundației „Dimândarea părintească”.

Începând din anul 2006, subvenționarea oricărei publicații culturale, deci și a revistelor „Armânimea” și a „Deșteptarea Aromânilor” se va face prin Administrația Fondului Cultural Național. Totodată, editorii pot depune cerere de participare la Programul Național de Achiziție de Cărți și Abonamente la reviste, program anual al Ministerului Culturii și Cultelor.”

Academia Română – Comunicat 6 iunie 2005

olograf (6.X.2006

Dl. Director

Vă rog să rețineți și să avem în vedere!)

nr. 2 (6)/2005

Tot referitor la disputa: aromâna – dialect sau limbă

ACADEMIA ROMÂNĂ 

-COMUNICAT –

Luni, 6 iunie 2005

Academia Română a luat cunoștință cu surpriză de inițiativa unui grup de aromâni (armâni) din țara noastră de a se constitui într-o minoritate națională, distinctă de români, ca popor armânu, cu o limbă proprie, armâna.

Ne află în fața unei diversiuni, izvorâte din interese mercantile ale unor cercuri din țară și din străinătate, cei ignoră adevărata istorie a acestei ramuri a românității răsăritene și a dialectului aromân, care, împreună cu cel dacoromân, cel meglenoromân și cel istroromân, formează limba română.

Această chestiune fundamentală a lingvisticii românești a constituit, între altele, obiectul a două sesiuni științifice, organizate în Aula Academiei Române: la 31 octombrie 2004 și la 28 ianuarie 2005: „Limba română și varietățile ei locale”, respectiv, „Aromânii și aromâna astăzi”.

Aducem la cunoștință forurilor competente și publicului larg că Academia Română, în deplin acord cu specialiștii de bună credință din țară și din străinătate, nu poate fi de acord cu o astfel de inițiativă, din următoarele motive:

1.Aromânii sunt o parte integrantă a poporului român, iar limba lor este româna, caracterizare dată de oamenii de știință români și străini, din Evul Mediu și până astăzi. Acestea sunt date istorice imposibil de schimbat, căci limba, argumentul de bază, pune în evidență acest lucru.

Unitatea limbii române vorbite la nordul și sudul Dunării este atât de concludentă, încât se se poate spune nu numai ca aromâna (ca și meglenoromâna și istroromâna) și dacoromâna sunt asemănătoare, ci sunt chiar identice în trăsăturile lor fundamentale, constituite de-a lungul secolelor (cu unele excepții în vocabular, cel mai sensibil la schimbări, în contactele cu alte limbi).

2. Aromânii din România au venit de bună voie în această țară, mai ales în secolele XIX și XX, tocmai pentru că s-au considerat români, spre a avea o patrie a lor, spre a nu mai simți nedreptăți în locurile unde, de fapt, s-au născut și unde sunt autohtoni.

Prin marile personalități pe care le-au dat în România, ei au îmbogățit prin operele acestora patrimoniul național românesc; absența lor din acest patrimoniu ar sărăci cultura românească, pe de o parte, iar pe de alta – aceste contribuții nu și-ar găsi locul în alte culturi. De aceea, a admite constituirea unei minorități aromâne ar fi cea mai mare absurditate a istoriei contemporane a aromânilor.

olograf (În atenția d-lui secretar de stat Ioan Onisei)

3. Academia Română i-a considerat întotdeauna pe aromâni ca parte integrantă a acestui popor, fără deosebire de locul de origine. Încă de la constituirea Societății Literare Române (1866), devenite Societatea Academică Română (1867), fiecare provincie românească a avut – potrivit numărului de locuitori – 4, respectiv 3 sau 2 membri fondatori, între care și doi aromâni: Ioan D. Caragiani și Dimitrie Cozacovici (Cosacovici). De-a lungul anilor, alte mari valori ale vieții publice, literelor, științelor și artelor din rândurile aromânilor au fost primite în Academia Română: mitropolitul Andrei Șaguna, scriitorul și filologul George Murnu, strălucit traducător al „Iliadei” și „Odiseei”, lingvistul și folcloristul Pericle Papahagi, scriitorul și diplomatul Marcu Beza, lingvistul Theodor Capidan, autorul monografiilor fundamentale consacrate dialectelor aromân și meglenoromân, unul din redactorii de bază ai Dicționarului limbii române, scriitorul și filologul Cezar Papacostea, istoricul literar Dumitru Caracostea, inginerul, specialist în aeronautică Elie Carafoli, pictorul Ion Pacea etc.

La această ilustră galerie se cuvine a fi adăugați poetul și omul politic Dimitrie Bolintineanu, lingvistul și etnologul Tache Papahagi, autorul impunătorului Dicționar al dialectului aromân, strălucitul actor Toma Caragiu și numeroși alți reprezentanți ai științei, culturii și artelor din trecut și de astăzi.

4. În țările de la sud de Dunăre, aromânii – ca și meglenoromânii – reprezintă minorități naționale autohtone, alături de popoarele majoritare, ce au constituit state naționale, și alături de alte minorități. Ei sunt acolo singurii vorbitori ai unei limbi romanice, printre alte limbi, toate neromanice. Rezolvarea statutului lor politic și cultural-lingvistic depinde de autoritățile din țările respective și de voința lor proprie, exprimată individual și colectiv. În orice caz, aromânii din România nu pot fi minoritari printre români (așa cum sunt minoritarii reali: maghiarii, țiganii, sârbii, bulgarii, ucrainenii, slovacii, polonezii și alții).

5. Specificul aromânilor din țara noastră (tradiții culturale, mod de viață, obiceiuri, port, folclor, proză și poezie dialectală) poate fi și este exprimat, cultivat și păstrat fără ca acești români să fie considerați minoritate națională, ceea nici sunt de fapt. Cât privește participarea lor la viața social-politică a țării, ei se bucură de aceleași drepturi ca toți românii, ajungând unii – după cum se știe – deputați, senatori și miniștri.

În concluzie, toți aromânii nord- și sud-dunăreni sunt români (armâni), cu specificul lor dialectal, folcloric și etnografic, în cadrul generosului popor român, unul din cele mai generoase și mai puternice din Sud-Estul Europei.

Cei care vor, azi, să se constituie într-o minoritate națională aromână în interiorul României încalcă în mod flagrant datele reale ale istoriei și, totodată, valorile noastre morale și spirituale comune.

Academia Română

Adresa 15.09.2006 a Vicepreședintelui Academiei Române, Dan Berindei, către MC

olograf (19.09.2026 D-na S. G, + („legislație”) Vedeți „serviciile restante” de săptămâna trecută și corespondența venită de la M. N. I. R. Să transmitem (anexând răspunsurile o sesizare S. G. G.)

Vicepreședinte

Domnului Ioan Onisei

Secretar de Stat

Ministerul Culturii și Cultelor

Stimate Domnule Secretar de Stat,

În legătură cu adresa Dvs nr. 3090 din 11.09.06 referitoare la nota Guvernului României „privind unele probleme referitoare al comunitatea aromânilor din România” vă transmit punctul de vedere al Academiei Române privind această chestiune:

olograf (Departamentul pentru relații interetnice)

Aromănii aparțin și ei românității și fac parte din trupul romanității orientale, ca și românii din spațiul dacic. Distanța și separarea lor, prin alte etnii, de trupul principal al românității a dus la formarea dialectului aromân, ca un dialect însă al limbii române [Sublinierea italică aparține autorului]. De la întemeierea ei, în 1866, Societatea Literară Română a cuprins printre membrii ei reprezentanți ai aromânilor, considerați pe un plan egal cu românii nord-dunăreni, respective transilvănenii, bănățenii, bucovinenii, moldovenii și muntenii.

În decursul veacurilor, țările române au reprezentat un teritoriu de refugiu pentru aromânii veniți la nord de Dunăre. De asemenea, din vremea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, statul modern român a acordat un firesc sprijin acestei populații sud-dunărene, considerând-o ca aparținând comunității naționale, prin organizarea de instituții de învățământ în spațiile de locuire ale aromânilor, ca și prin frățeasca integrare a aromânilor veniți în România. În perioada totalitară, sub presiune sovietică, în timpul ministeriatului Anei Pauker, statul român a renunțat la drepturile sale privind sprijinirea culturală a aromânilor prin rețeaua de învățământ organizată la sud de Dunăre. După decembrie 1989, s-a reintrat în această privință în firesc, cel puțin în ceea ce privește posibilitatea [Sublinierea italică aparține autorului] de a se acorda sprijin cultural acestei ramuri a românității.

olograf (Și de asemenea (cum v-am mai rugat)) și un specialist pt. colectivul de lucru ce va redacta „NOTA” pentru Guvern!)

În legătură cu nota Departamentului pentru Relații Interetnice provocat de solicitarea asociației Comunitatea aromână din România privind recunoașterea și înregistrarea comunității aromânilor ca minoritate națională în România, Academia Română nu  poate fi de acord cu recunoașterea unei ramuri a românității ca minoritate națională [Sublinierea italică aparține autorului]. De altfel, cum bine a remarcat și Ministerul Afacerilor Externe, interlocutorul firesc în problemele aromânilor ar trebui să fie Departamentul pentru Relații cu Românii de Pretutindeni și nu Departamentul pentru Relații Interetnice. De asemenea, având în vedere că cele mai multe din asociațiile aromânești și de asemenea, după toate probabilitățile, majoritatea aromânilor din România nu împărtășesc dezideratul exprimat de asociația Comunitatea aromână, o atare problem nici n-ar merita să fie luată în discuție înainte de o consultare general a tuturor aromânilor din România. Neîndoilenic totodată, că introducerea în planul de învățământ a orelor de istorie, de civilizație și de cultură aromână în regim de cursuri opționale, propusă de Ministerul Educației și Cercetării, în măsura solicitării lor, poate fi realizată.

Cu cele mai alese sentimente, 

Acad. Dan Berindei

Vicepreședinte

15.09.2006

ștampilă Nr. 1908/DRIREA Data 21.09.2006

ștampilă Nr. 3090/IO Data 18.09.2006

ștampilă Nr. 2844/DM Data 19.09.2006

Adresa SCMR 67/SCM/31.V.2005

SOCIETATEA DE CULTURĂ MACEDO-ROMÂNĂ

Persoană juridică, înființată prin Înaltul Decret Domnesc  Nr. 1298 din 15 aprilie 1880

Tel.: 0722 221 939

Tel.: 0745 369 887

E-mail: icaramitru@yahoo.co.uk

Membrii Societății de Cultură Macedo-Română au luat recent cunoștință de acțiunile unor autointitulați reprezentanți ai aromânilor din România care solicit, pentru ei, acordarea statutului de minoritate națională în țara noastră.

Societatea de Cultură Macedo-Română are rădăcini în România încă din timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, reprezentând multă vreme, ca for autorizat, și pe aromânii/macedo-românii/macedo-vlahii din spațiul balcanic și din diaspora. A afirmat, permanent, statornic, ideea apărută de fapt încă din Evul Mediu, că aromânii, indiferent unde se aflau, au fost și sunt o componentă a poporului român, ia graiul vorbit de ei a fost și este un dialect al limbii române vechi, al străromânei.

Ca unic descendent al romanității orientale, poporul român, cu diversele sale ramuri componente, s-a format, în egală măsură, la nord și la sud de Dunăre.

De-a lungul veacurilor a existat și s-a manifestat unitatea poporului român și a limbii sale, unitate cunoscută și recunoscută de lumea savant de la noi și de peste hotare.

Menționata inițiativă ni se pare aberantă și în același timp provocatoare, falsificatoare, chiar periculoasă. Aromânii au început să apară în spațiul din nordul Dunării după formarea statelor românești și numărul a crescut continuu de-a lungul timpului. Ei au considerat, fără excepție, că s-au stabilit între frații lor, în țara lor, având conștiința clară că sunt parte a neamului românesc.

Prin marile lor personalități, aromânii au îmbogățit patrimonial cultural românesc și fără aceste prezențe acest patrimoniu ar fi sărăcit. Mai mult decât atât, numele acestor personalități nemaigăsindu-și locul în altă parte ar ieși pur și simplu din istorie.

Ne exprimăm speranța că, în diversele state balcanice, acolo unde trăiesc frații noștri, situația lor, în ceea ce privește educația, cultura, tradițiile, viața lor, va evolua conform standardelor europene prin recunoașterea calității de minoritari, și nu prin invocarea unei inventate realități etnice, așa cum se preconizează în România.

Ținem să precizăm că o serie întreagă de organizații, fundații, comunități ale aromânilor din Capitală și din diferite centre ale țării se pronunță clar împotriva unei asemenea initiative  afirmându-și și acum, ca și în trecut, cu toată hotărâîrea apartenența la poporul român și indignarea că ar putea fi declarați minoritari în propria lor patrie.

Credem că este necesar a se preciza că, de-a lungul timpului, Statul Român a fost singurul care și-a asumat răspunderea pentru soarta aromânilor de acasă și din lume, considerându-i ca parte integrantă a românității, iar o posibilă recunoaștere a lor ca etnie / minoritate națională distinctă, diferită de românitate i-ar lăsa fără un sprijin atât de important pentru prezentul și mai ales pentru viitorul lor.

Folosim acest prilej și pentru a ne exprima speranța că autoritățile competente ale Statului nostru vor sprijini, într-o măsură mai mare, dorințele, aspirațiile fraților noștri aromâni, cetățeni loiali ai țării, de a păstra și cultiva specificitatea graiului, culturii, tradițiilor aromâne.

Ne exprimăm speranța că diversele autorități competente ale Statului român nu  vor da curs unor străine în fapt sentimentelor și intereselor aromânilor.

Președinți de onoare

Acad. MATILDA CARAGIU MARIOȚEANU

ION CARAMITRU

Prof. HRISTU CÂNDROVEANU

Președinte a. i.

Prof. Dr. GHEORGHE ZBUCHEA

Adresa MNIR 2518/15.09.2006 către MC

ștampilă (MUZEUL NAȚIONAL DE ISTORIE A ROMÂNIEI Nr. 2518/15.09.2006 Registratura)

olograf (15.09.2006 D-na S. G, Delia Mucică (legislație))

Muzeul Național de Istorie a României

olograf (La „sarcini restante” – Vezi „NOTA” prezentată în Guvern. Să transmitem Departamentului pentru minorități. Să desemnăm un specialist pentru colectivul de lucru care are sarcina de a întocmi și prezenta Executivului un „MEMORANDUM” în legătură cu aceste solicitări. Rog urgent!)

CĂTRE MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR

DOMNULUI IOAN ONISEI

SECRETAR DE STAT

Stimate Domnule Secretar de Stat,

Având în vedere solicitarea Dumneavoastră cu privier la formularea unui punct de vedere al Muzeului Național de Istorie a României cu privier la intenția ca aromânii din România să obțină statutul de minoritate națională, apreciem că sunt necesare câteva considerații argumentate științific cu privire la evoluția și rolulr aromânilor în spațiul românesc.

Consecința romanizării a fost formarea populației care vorbea latina populară – daco-romanii – din care, printr-o evoluție lentă, de mai multe secole, s-au format limba română și poporul român. Limba română și poporul român s-au format în spațiul aflat la nord și la sud de Dunăre. Astfel, etnogeneza românească nu mai poate fi socotită o „enigma” și nici un „miracol”. Aromânii sunt cei dintâi români amintiți în istorie, încă din vremea cronicarilor bizantini, în secolul al X lea. Organizați în „țări românești” românii sud-dunăreni sunt integrați în sistemul politic și cultural bizantin, implicit sud-slav. Dintre vlahiile medievale, un nucleu de romanitate s-a ilustrat cu deosebire sub aspect politic. Întemeietorii celui de-al Doilea Țarat româno-bulgar, populație de origine română, din Haemus (Balcani), care sub conducerea fraților Petru și Asan în alianță cu bulgarii au pus bazele statului româno-bulgar, din Târnovo. Țaratul româno-bulgar al Asăneștilor a jucat un rol foarte însemnat pe scena politică sud-est europeană de la răscrucea secolelor XII-XIII, de aici derivând atenția particulară acordată de izvoarele bizantine și latine „pânzelor de populație” romanică din regiune.

Autonomiile românești din nordul Peninsulei Balcanice și din spațiul nord-dunărean au fost supuse unui puternic asalt cu tendință de anihilare în secolele XI-XIII din partea Imperiului bizantin din sud și din partea Regatului maghiar din nord. Amenințate să dispară, acestea au reacționat marcând prin efortul lor de apărare, trecerea de la țară, cadrul politic traditional, la stat.

În timp ce aromânii sunt numiți de străini vlahi, cuțovlahi, țințari, tot acești străini îi denumesc pe românii nord-dunăreni vlahi sau valahi, acesta fiind primul argument care demonstrează că este vorba de unul și același popor.

În ceea ce privește aspectul lingvistic, din analizarea unor texte în aromână, asupra căreia nu insistăm acum, este evident că aromâna este un dialect al limbii române, împreună cu care vine din latina vulgară comună a secolelor VI-VII, când populația de limbă latină era răspândită în teritoriul cuprins între nordul Munților Carpați și litoralurile Mării Egee și Mării Adriatice.

Atât în sudul Peninsulei Balcanice cât și la nordul Dunării, în Dacia, s-au vorbit și se vorbesc și astăzi patru dialecte înfrățite: dacoromân, la nordul și de-a lungul Dunării, de o parte și de alta a fluviului, apoi cel aromân, cel megleno-român și cel istro-român, dialectal aromân mai purtând denumirea de macedo-român.

În secolul al VII lea, în momentul apariției slavilor în regiune, populația de la nordul Dunării vorbea o limbă distinctă, numită de către filologi protoromâna sau româna veche, comună (numită de aromâni protoarmâna), cu deosebiri firești de la un ținut la altul. Aceste diferențieri s-au accentuat cu vremea, fiind cu precădere de ordin fonetic și lexical, gramatica rămânând însă latină, aproape în integralitate.

Ca urmare a argumentelor de ordin științific expuse, considerăm inoportună acordarea pentru comunitatea aromână din România a statutului de minoritate națională. Această comunitate fiind indisolubil legată de populația românească prin istorie, limbă cultură, tradiții și obiceiuri.

Cu deosebită considerație

(anonimizat)

Sublinierile underline și italice aparțin Ministerului Culturii.

ștampilă (Nr. 3096/IO Data 15.09.2006)

ștampilă (Nr. 2832/DM Data 18?19.09.2006)

ștampilă (Nr. 820/REA Data 19.09.2006)

Adresa DGCCDC 198/23.01.2007 din MC către DRI din MC 

MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR

Direcția Generală Creație Contemporană, Diversitate Culturală 

198 din 23 ianuarie 2007

Către Direcția Relații Internaționale 

În atenția domnului Director

Referitor la MEMO/DRI nr. 45 din 15 ianuarie 2007, privind situația programelor și proiectelor culturale propuse de comunitatea aromână din România, vă comunicăm faptul că nici Serviciul artele spectacolului, nici Biroul Promovarea creației și moștenirii culturale scrise din cadrul DGCCDC nu au primit, cel puțin în ultimul deceniu, nici o solicitare de proiect/program cultural aromân care să se dezvolte pe domeniile profesioniste: teatru, muzică, dans contemporan sau cultură scrisă.

În ceea ce privește susținerea programelor și proiectelor culturale ale comunității aromâne din România de către Serviciul Cultura Minorităților, dorim să comunicăm că până în momentul de față serviciul nostru din cadrul MCC a colaborat cu toate cele 20 de minorități naționale recunoscute în România, care ne-au solicitat sprijinul. Însă, în condițiile în care comunitatea aromână nu a fost recunoscută oficial ca etnie separată de cea românească (știut fiind că dialectal aromân aparține limbii române), comunitatea aromână nu a putut fi sprijinită în mod special. Cunoaștem că formațiile artistice de folclor aromân au fost prezente adesea pe scenele unor festivaluri interetnice, finanțate de MCC, precum PROETNICA de la Sighișoara, primite fiind în calitate de asociații etnoculturale (cuvintele îi aparțin d-lui Ivanițchi, director al festivalului respective).

Suntem convinși că atunci când situația ne va permite, vom sprijini financiar și logistic, în măsura posibilităților, proiecte și programe inițiate de comunitatea aromână, a cărei specific cultural îl apreciem.

Cu stimă, 

Demeter Andras Istvan

Director General

Adresa MC 162/537/30.01.2007 către MAE

MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR

SECRETAR GENERAL

Nr. 162/537/30.01.2007

ștampilă Nr. 1033/VN Data 07.02.2007

ștampilă Nr. 45/DRI Data 13.II.2007

MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE

Departamentul pentru relațiile cu românii de pretutindeni

Stimate Domnule Secretar de Stat

Referitor: promovarea și dezvoltarea specificului aromân și constituirea unui grup de lucru interinstituțional pentru sprijinirea afirmării specificității culturale aromâne

Ca răspuns la adresa Dumneavoastră nr. D/137/19.01.2007, înregistrată la Ministerul Culturii cu nr. 162/25.01.2007/537/26.01.2007/DGPCN, vă comunicăm următoarele:

Ministerul Culturii și Cultelor nu a primit, cel puțin în ultimul deceniu, nici o solicitare de proiect / program cultural aromân care să se dezvolte pe domeniile profesioniste: teatru, muzică, dans contemporan sau cultură scrisă.

În cee ace privește, susținerea programelor și proiectelor culturale ale comunității aromâne din România, Ministerul Culturii și Cultelor, direct și prin instituțiile sale, s-a implicat, pe diverse căi, în păstrarea și conservarea obiceiurilor, tradițiilor și dialectului vorbit de comunitățile aromâne din România și din arealul balcanic, în dezvoltarea și promovarea specificului aromân, a valorilor culturale, esențiale pentru păstrarea identității lor. Menționăm câteva din acțiunile realizate menite să încurajeze păstrarea tradițiilor specific comunităților aromâne din România.

În anul 2005, Ministerul Culturii și Cultelor a sprijinit și avizat favorabil inițiativa Fundației „Mușeata Armână” din comuna Mihail Kogălniceanu, jud, Constanța, privind constituirea Muzeului Aromânilor din localitatea menționată, Muzeul „Gheorghe Celea”. Muzeul, amenajat într-o clădire ce a aparținut Ocolului silvic Basarabi, situată la 28 km distanță de municipiul Constanța, conține cca 1465 exponate provenind din donația doamnei Elena Wisosenschi. Exponatele ilustrează obiceiurile și meșteșugurile tradiționale ale aromânilor, în special, a instalațiilor și tehnicilor de prelucrare a fibrelor de origine animală.

Fundația „Mușeata Armână”, în colaborare cu Direcția Județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național Constanța și orașele Nousa, Veria, Paralia, din Grecia, unde există comunități aromâne, s-a implicat în derularea proiectului cultural „Împreună în Europa”, proiect ce are drept scop promovarea și conservarea patrimoniului material și spiritual aromânesc din arealul balcanic.

Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” a organizat în colaborare cu Centrul Internațional de Conferințe – Serviciul pentru Ambientare și Expoziții al Camerei Deputaților și Muzeul de Artă Populară Constanța, expoziția intitulată „Românii balcanici, Aromânii, Meglenoromânii”, în perioada 19 octombrie - 15 noiembrie 2004, expoziție însoțită de catalog. În cadrul expoziției, a avut loc o prezentare de modă cu modele inspirate din portul traditional aromân, precum și spectacole de muzică și dans în interpretarea Ansamblului comunității aromâne din localitatea Mihail Kogălniceanu.

Pentru acest proiect, Ministerul Culturii și Cultelor a conferit Muzeului Național al Satului „Dimitrie Gusti”, în anul 2005, Premiul „Tancred Bănățeanu”.

Anual, la sediul muzeului se organizează întâlnirea comunităților aromâne din întreg spațiul românesc.

În prezent, Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” pregătește pentru tipar un repertoriu al colecțiilor de obiecte aparținând aromânilor aflate în patrimonial propriu, ca rezultat al unor laborioase cercetări de teren și de arhivă.

În luna august 2006, Ministerul Culturii și Cultelor a susținut financiar proiectul „Zilele culturii aromâne”, ediția a III a, considerând că acesta contribuie la păstrarea și promovarea valorilor culturale aromâne, la menținerea contactelor dintre aromânii din România și cei din alte țări.

În acest context, Ministerul Culturii și Cultelor subscrie la propunerea înaintată de Departamentul pentru Relațiile cu Românii de Pretutindeni privind constituirea unui grup de lucru interinstituțional, format din reprezentanți ai Ministerului Educației și Cercetării, Ministerului Culturii și Cultelor, Departamentului pentru Relații Interetnice, Societății Române de Radiodifuziune și ai Societății Române de Televiziune, care să identifice programe și măsuri pentru sprijinirea specificității culturale aromâne.

Ținând cont de cele de mai sus, propunerea Ministerului Culturii și Cultelor de reprezentare în cadrul grupului de lucru este dna conf. univ. dr. Paula Popoiu, directorul general al Muzeului Național al Satului „Dimitrie Gusti”.

Cu deosebită considerație,

SECRETAR GENERAL

Virgil Ștefan NIȚULESCU