„Politruc la politruc trage” sau „Cine se aseamănă se adună”

(Facebook Marius Teja 29 septembrie 2019)

I. G., teolog român originar din Oltenia, a fost înregimentat în 2009 în propaganda prin care instituții ale statului român postcomunist, cu Ministerul Românilor de Pretutindeni și Academia Română ca vârfuri de lance, continuă tentativa de asimilare a etnicilor aromâni. Misiunea sa a constat în înființarea organizației „Proiect Avdhela” și, din nefericire pentru națiunea aromână, a reușit să profite de inocența a trei foarte tineri aromâni pe care i-a folosit ca paravan care să-i legitimeze activitatea asimilaționistă. Într-o discuție pe Facebook din 5 iunie 2019, una din aceste trei persoane a precizat că nu mai face parte din proiect din 2013. Patrioții aromâni speră că această plecare să fie un bun exemplu pentru celelalte două persoane.

La evenimentul din 23 septembrie 2019 consacrat împlinirii a 140 de ani de la inventarea Societății de Cultură Macedo-Române prin decret al șefului statului, I. G. a primit o diplomă din partea SCMR pentru propaganda făcută  „românilor balcanici”. Ca urmare, a postat fotografia diplomei în grupul Facebook  „Proiect Avdhela”, adăugând și următoarea frază: „S-bâneadză armânamea și SCMR odată cu ea”.

În consecință, pe 27 septembrie am postat următoarea observație de bun-simț: „Un tupeu asimilaționist: să urezi „s-bâneazdă armânamea” și să te lauzi că ai fost premiat de renegații care luptă de 150 de ani să îngroape Armănamea!” N-a fost nicio surpriză să constat după câteva minute că nu s-a mulțumit să-mi șteargă comentariul și să mă excludă din grup, dar mi-a blocat și posibilitatea de a mai vizualiza grupul.

Ca urmare, am postat următorul comentariu la aceeași postare a sa de pe contul său personal Facebook: „Ați reacționat la comentarii ca și tovarășii dv. politruci asimilaționiști de la SCMR: m-ați șters din grup și mi-ați restricționat posibilitatea de a vedea grupul. De aceea, reiau comentariul pe acest cont: „Un tupeu asimilaționist: să urezi „s-bâneazdă armânamea” și să te lauzi că ai fost premiat de renegații care luptă de 150 de ani să îngroape Armănamea!”” După câteva secunde mi-a blocat și posibilitatea de a-i mai vizualiza  contul personal.

Ca teolog, acest personaj știe foarte bine că nu degeaba primul lucru pe care l-a învățat în facultate a fost „La început era Cuvântul”. Dar, ca politruc, știe și mai bine pericolul pe care-l reprezintă pentru dogma asimilaționistă cuvântul care spune adevărul în problema principială a existenței națiunii aromâne. Nu degeaba, în 1894 la Cluj, în procesul intentat de către guvernul maghiar autorilor ardeleni ai Memorandumului trimis împăratului, patriotul român Ioan Rațiu se apăra cu acele cuvinte care au rămas în istoria națiunilor ca un dicton: „Existența unui popor nu se discută, ci se afirmă!”.

În altă ordine de idei, diploma primită de la comisarii politici de la SCMR nu face decât să confirme că, timp de un deceniu, I. G. s-a manifestat activ în galeria figurilor sinistre care se luptă cu înverșunare cu existența identității naționale aromâne. Personajul nu are nici măcar o legătură geografică cu națiunea aromână, care nu i-a greșit cu nimic, singura ei „vină” fiind, poate, faptul că se încăpățânează în mod caracteristic să supraviețuiască și în România, în pofida unui secol de propagandă asimilaționistă.  „Cine se aseamănă se adună” spune proverbul, din moment ce însuși „El lider maximo” al SCMR recunoștea în discursul ținut la un eveniment public din 30 ianuarie 2017: „Mă lupt cu aromânii mei pentru identitatea mea de român și aromân în același timp…”. De altfel, acest actor a ratat în 1990 asumarea rolului vieții sale: acela de conducător al propriei sale națiuni. Din nefericire pentru Armăname, el a ales să-și asume jalnicul rol de trompetă a propagandei asimilaționiste a unor instituții ale statului român.

La inventarea sa în 1879, 99% din membrii SCMR erau etnici români, iar 90% dintre ei erau implicați, direct sau indirect, în politică. În ceea ce privește epoca noastră, trebuie spus că este extrem de regretabil că un apreciat mecena aromân cauționează existența acestei organizații parazitare a bugetului de stat cu prezența sa în forul său de conducere. Nu miră pe nimeni tupeul convertiților la românism, exprimat la 27 septembrie 2019, când SCMR a amenințat pe pagina sa Facebook că oricine va mai face „declarații calomnioase”  privind faptul că „Societatea este finanțată de statul român sau că este o „anexă” a unei autorități publice sau  a unui minister, va fi chemat în instanță”. „Secretul lui Polichinelle” că SCMR este o oficină a statului român rezultă chiar din propria sa declarație, în care recunoaște de bunăvoie că este o „asociație de utilitate publică”. Cei care au nevoie de argumente juridice că acest statut se acordă, la cerere, de către guvern pentru a masca subvenții preferențiale directe și indirecte, pot consulta, de exemplu, linkul https://legestart.ro/cum-se-obtine-statutul-de-organizatie-de-utilitate-publica/, referitor la OG 26/2000, L 246/2005 și L 145/2012.

Dar, din fericire pentru naționalitatea aromână, extremiștii asimilaționiști sunt, ca întotdeauna, marginali în poporul român, care continuă să tolereze creștinește pe urmașii celor 6.000 de familii de aromâni care au emigrat în perioada interbelică, în primul rând din motive economice, din regiunea Balcanilor, patria cultural-istorică a națiunii aromâne.

În ce privește termenul românesc „aromân”, acesta este privit de mulți etnici aromâni, fără temei, ca un instrument de asimilare, deoarece în limba lor maternă milenară ei își spun „armăn”. Dar prefixul „a” vine din greacă având înțelesul de „fără”, „lipsit de”, ca în cuvintele „ateu/fără Dumnezeu”, „aton/fără forță”, „afon/fără simț muzical” etc. Ca urmare, „aromân” înseamnă ad-litteram „fără românitate” sau „lipsit de românitate”, iar într-un înțeles oarecum mai firesc „neromân”. Deci, trebuie subliniat că cine afirmă „Eu sunt aromân!” spune, de fapt, „Eu sunt neromân!”, adică într-o înțelegere firească „Eu nu sunt român!”.

În final, trebuie subliniat, ca și în cazul postării Despre politrucii de la SCMR sau „Ca să se știe cine suntem și ce vrem” din 4 iunie 2019, că subiectul acestui text este reprezentat de I. G., „nomina odiosa” pentru patrioții aromâni, și tovarășii săi ideologici de la SCMR și că, în mod cu totul și cu totul întâmplător, autorul este aromânul Marius Teja, în locul său putând fi oricare aromân din România care își asumă și în public dreptul la rezistență față de propaganda de asimilare a națiunii aromâne!